Timiditatea la copii. Cum o învingem cu ajutorul cursurilor de engleză

fetita timida cu codite si salopeta de blugi peste un tricou galben isi acopera ochii cu palmele deoarece ii e rusine — Timiditatea la copii e un fenomen des întâlnit în cel puțin una dintre etapele dezvoltării lor.

Eticheta de timiditate – pusă de adulții prea vorbăreți și prea exuberanți care îl întâlnesc pe copilul tău – poate să dăuneze imaginii pe care îl ai despre el și imaginii de sine a copilului însuși. Află ce este de fapt timiditatea, cum o gestionăm și ce tipuri de comportamente, de cursuri sau activități îți pot ajuta puiul să o depășească.

Vecina, drăguță, se apropie și spune tare: Ce băiețel maaare! Unde te duci tu așa de devreme? Băiețelul, pierdut, face un pas înapoi și se ascunde în spatele fustei tale. La propriu. Dă să intre sub fustă, mai exact. Nu va vorbi cu ea nici dacă dacă dai cu tunul. Deși acasă nu se mai oprește. Vecina, confuză, mijește ochii. Și-a modificat traiectoria spre piață special pentru voi. Ție îți trec frânturi de gânduri prin cap: oare ce crede? Că nu știe să vorbească? Că nu are maniere? Că nu e sociabil?

Ți s-a întâmplat? E ceea ce oamenii numesc (adesea prea repede și prea ușor) timiditate. Ceea ce trebuie să știi e că toate mamele și aproape sigur toți tații trec prin momente și etape de genul acesta. Cel mai adesea, copilul tău nu a vrut să vorbească astăzi, dar o va face cu siguranță când intră în altă fază a dezvoltării sale.

Cuprins:

De ce unii copii sunt retrași și timizi

În primul rând, nu e deloc firesc să fii la fel de prietenos cu toate persoanele întâlnite, indiferent de vârstă, gen sau frecvența cu care le vezi. Nici sănătos. Gândește-te că micuțul tău de trei ani ar discuta, lua mâncare sau ar fi dispus să însoțească, pe stradă sau în parc, pe oricine, cunoscut sau nu. Reținerea față de străini, de persoanele foarte diferite (pentru a deveni tolerant, trebuie ca mai întâi copiii să observe și să trăiască alteritatea), de persoanele care vorbesc neobișnuit de tare sau au gesturi greu de interpretat de către cei mici e normală.

Pe de altă parte, teama de a iniția o conversație, de a aborda alți copii cu care ar vrea să se joace, teama de a își spune părerea pot avea un impact negativ asupra stării de zi cu zi și a dezvoltării copiilor, care acumulează frustrare sau pot înțelege dintr-o astfel de situație prelungită că “nu merit” sau “nu sunt destul de interesant pentru ca ceilalți să mă remarce”.

baietel prescolar blond cu tricou rosu tine ochii inchisi pentru ca e timid si ii este rusine

Copiii care se confrunta cu timiditatea adesea aleg să închidă sau să acopere ochii când sunt rușinați.

Pentru copiii mai mari, cauzele timidității pot fi:

Genetice. Au avut părinți timizi la rândul lor
Constituționale. s-au născut cu un tip de personalitate care răspunde ușor la stimuli. Bebelușii foarte sensibili, care plâng foarte ușor e probabil să se transforme în copii timizi, spun studiile.
Comportament învățat. Dacă văd în jurul lor persoane (membri ai familiei) timizi, care interacționează puțin, cărora le e teamă să încerce noi oportunități, vor reacționa la fel.
Lipsa de interacțiune socială. Copiii care au crescut oarecum izolați în primii ani de viață (nu au mers în colectivitate) ar putea avea un lag al dezvoltării abilităților sociale necesare interacțiunii cu persoane nou întâlnite
Perfecționismul și frica de greșeală. Acestea pot apărea la copiii împinși adesea peste limitele capacităților lor, care s-au confruntat cu eșecul (din cauză că sarcina îi depășea) și au fost criticați pentru asta. Foarte adesea, la copiii deștepți, care pot multe și tocmai de aceea sunt împinși și mai departe.

Cum îi ajutăm pe copii să învingă timiditatea

Așadar, ce e de făcut? Mai întâi, la modul general, copiii trebuie să înțeleagă că sunt importanți și vrednici de iubire indiferent de ceea ce arată, spun sau fac. Îi iubim pur și simplu, iubirea nu depinde de performanțele lor. Îi putem de asemenea ajuta să își îmbunătățească încrederea în sine prin validarea (acceptarea) sentimentelor, părerilor, gusturilor și ideilor proprii și prin exprimarea disponibilității sufletești și fizice pentru ei. Plus crearea senzației că “ținem cu ei”, indiferent de împrejurare.

Ce mai poate ajuta: evitarea etichetării, de către tine sau de către orice altă persoană, ca timid. Etichetarea poate funcționa ca o sentință, un lucru pe care copilul îl află despre el și îl va internaliza. Copilul nu e timid, este selectiv, le poți spune celor ce se miră cu voce tare că nu sunt îmbrățișați și aplaudați de către cel mic.

La modul concret, le putem arăta (prin exemplul personal, prin integrarea lor la diferite evenimente cu adulți, copii, mese festive, cafele băute cu prietene, telefoane date cunoscuților) comportamentul social. Și îi putem învăța cum să inițieze contactul cu alți copii sau adulți. Cum să se prezinte, despre ce pot povesti sau ce pot întreba, cum pot reacționa, cum pot face un compliment, cum își pot spune părerea sau propune ceva. Putem juca, de asemenea, jocuri de cunoaștere.

fetita roscata imbracata in cardigan mov sta in bratele mamei cu par lung roscat, pozitionata cu spatele

Unii copii pur și simplu preferă să fie, mai ales în situațiile noi și stresante pentru ei, în strâns contact cu mama sau cu tatăl.

Cum ne ajută cursurile de engleză

Tocmai la acest capitol, al exersării diferitelor acte de comunicare, te pot ajuta mult cursurile de engleză. Și asta pentru că învățarea unei limbi străine inițiată la vârsta copilăriei (și) în asta constă: în conversație pe diferite teme, în diferite împrejurări, cu diferiți parteneri și pe încurajarea tehnicilor de interacțiune. Practic, primul lucru pe care îl exersăm atunci când începe orice curs, fie el de preșcolari, clasa I, școala primară sau curs de gimnaziu este să ne prezentăm – și asta în fața clasei, deci în fața unei mici comunități, lucru care duce la desensibilizarea copiilor timizi, care aici se simt într-un mediu sigur. Apoi sunt lecții speciale în care învățăm să oferim ajutorul, să ne cerem scuze, să dăm și să cerem un sfat, să propunem o activitate, să negociem un program sau un produs, să cerem și să oferim indicații pe stradă, să facem cumpărături, o rezervare sau să plănuim o excursie. Și așa mai departe. Toate acestea realizate prin joc de rol, cu toată clasa, în pereche sau în echipă.

Mai mult decât atât, simpla practică de a varia modelul de interacțiune în clasă de la cea frontală (profesorul vorbește cu toți copiii) la cea în perechi sau echipe îi ajută pe copii să lucreze, într-un mediu prietenos și controlat, unii cu alții, partenerul schimbându-se adesea. Astfel ei devin, în același timp, din ce în ce mai buni la ceea ce fac (limbajul exersat), dar și din ce în ce mai încrezători.

Un tip de curs ce este în mod special util pentru dezvoltarea fluenței, dar și a încrederii în sine a copiilor sunt cursurile de vară de comunicare în limba engleză, unde sunt organizate 4 ședințe pe săptămână a câte două ore, de luni până joi, fără teme, fără teste sau calificative, doar pentru plăcerea și priceperea de a discuta și de a participa la jocuri în limba engleză.

Timiditatea la copiii preșcolari

Deși atunci când copiii noștri sunt mici, ne îngrijorăm cel mai tare, de obicei comportamentele lor sunt cele mai nesemnificative – prin asta vreau să spun că nu semnalează, cel mai adesea, o trăsătură de comportament, ci sunt schimbătoare și corespund diferitelor etape de conștientizare a lumii înconjurătoare. Dacă totuși simți o schimbare foarte bruscă de comportament în această direcție, a timidității, încearcă să afli dacă și ce anume l-a speriat sau îl îngrijorează pe copilul tău.

În cazul în care la el pare, însă, că timiditatea este o trăsătură a personalității, moștenită sau nu, adică în cazul în care de bebeluș a fost sensibil și încă îl simți, adesea, inhibat în comportament de prezența altor copii sau oameni mari, ai grijă la persoanele care îl înconjoară. Ai grijă să aibă educatoare foarte empatice, care îi încurajează și îi susțin pe copii, care le oferă modele de comportament și comunicare și mediază între cei mici. Ai grijă să nu meargă, foarte mic fiind, într-o instituție unde sunt lăsați să se descurce și să negocieze, să se certe și să se împace exclusiv singuri, ci să fie îndrumați și să se simtă susținuți. Să aibă parte de profesori calzi, care stăpânesc metode de disciplinare pozitivă și îl fac să se simtă apreciat și că e capabil să răspundă cerințelor academice. De asemenea, oferă-i o gamă variată de activități atât afară cât și în casă, prin care să exerseze toate tipurile de abilități.

În încheiere, să aducem în discuție și aspectele pozitive pe care le are timiditatea la copii:

Cei mai mulți dintre copiii timizi performează foarte bine la școală, deoarece se concentrează mai bine pe studiu
Copiii, dar și persoanele adulte care au ca trăsătură timiditatea sunt buni ascultători și sunt foarte empatici
Copiii timizi sunt mai ușor de gestionat și pot fi învățați mai multe lucruri, nu doar de natură academică, ci și despre viață în general.

Așa că, oricum ar fi, bucură-te de copilul tău și sprijină-l la orice pas!

Sursa foto: Freepik, video FollowMe