Mituri despre invatarea unei limbi straine la copii

Presupunerile nu au facut bine in niciun domeniu. De ce am presupune ca un copil poate invata o limba straina intr-un an sau chiar mai putin? Daca un profesor sau parinte are asteptari nerealiste despre viteza de invatare a copilului, consecintele acestor asteptari il afecteaza cel mai mult pe copil.

Orice adult care a incercat vreodata sa invete o limba straina poate confirma ca aceasta este o experienta destul de frustranta. Aceasta teorie nu e mai putin reala in cazul copiilor, desi exista o idee preconceputa faptul ca acestia invata cu usurinta o limba straina. Astfel, a aparut o serie intreaga de mituri legate de invatarea acesteia.

Mitul numarul 1: Copiii invata limbile straine repede si usor

Se crede ca celor mici le este mai usor sa asimileze informatiile noi pe care le aud, ca inregistreaza automat, fara niciun efort, „ca niste buretei”. Cercetarile au demonstrat ca adolescentii si adultii dau rezultate mai bune decat copiii cand au cerinte clare si care le controleaza munca – un adolescent sau un adult poate face conexiuni, a invatat deja diverse strategii de gandire si de organizare a informatiei, pe cand copiii se bazeaza doar pe memorie.

Puterea si durata de concentrare este de asemenea mult mai mica la copii: orice parinte stie cat de des trebuie schimbat ritmul si tipul activitatilor la prescolari si chiar in scoala primara. Cateva minute de concentrare puternica trebuie alternate cu activitati ce implica miscare, astfel ritmul lectiilor se schimba de mai multe ori pe parcursul unei sedinte.

Cu toate acestea, oamenii tot continua sa creada ca cei mici invata mai rapid decat adultii. Un copil nu trebuie sa invete la fel de mult ca un adult pentru a se descurca in cadrul unei conversatii. Vocabularul copilului este limitat, iar propozitiile sunt mai simple si mai scurte. Profesorii nu ar trebui sa se astepte la rezultate miraculoase de la un copil in ceea ce priveste invatarea limbii engleze. In cel mai rau caz, poate anticipa faptul ca unui copil ii va fi la fel de dificil ca si unui adult. De asemenea, nu trebuie sa presupunem ca un copil are mai putine inhibitii decat un adult cand invata o limba straina. Sunt mari sansele ca un copil sa fie rusinat cand nu stie ceva; ii e rusine de ce va crede profesorul sau colegii sai de clasa, pe cand adultii pot fi mai relaxati in astfel de situatii. Pana la urma, depinde mult de tipul de personalitate al fiecarei persoane, fie ea adult sau copil.

Mitul numarul 2: Cu cat e mai mic copilul, cu cat mai multe abilitati va dobandi in invatarea unei limbi straine

Intr-adevar, daca un copil este expus unei limbi straine de mic, sansele ca acesta sa se descurce bine pe viitor sunt foarte mari, mai ales in ceea ce priveste accentul si pronuntia. Trebuie sa luam totusi in considerare faptul ca atunci cand preadolescentii incep sa invete o limba straina, mintea lor este mai analitica, isi pun intrebari si incep sa aiba un scop pentru care invata. S-au aratat rezultate foarte bune la copii care invata engleza de 5 ani, dar au pana in 11 ani, dar si la copii care invata engleza de doar 2-3 ani, dar au peste 12 ani. Maturitatea emotionala conteaza foarte mult in invatarea limbii straine si de pe la 12 ani un copil deja stie ce preferinte are, e constient de plusurile si minusurile sale in ceea ce priveste limba straina.

Profesorii trebuie sa aiba asteptari realiste pentru copiii lor care invata engleza pentru prima oara. Cercetarile arata ca elevii mai mari ca varsta arata asimilari mai rapide, desi copiii mai mici au un avantaj in ceea ce priveste pronuntia.

Pentru prescolari, de exemplu, obiectivul studierii limbii engleze este un prim contact cu muzicalitatea, intonatia, accentul acesteia, promovarea unei atitudini pozitive fata de limba si cultura anglofona (experienta trebuie sa fie cat mai placuta, ii va marca evolutia ulterioara) si acumularea unui vocabular cat mai extins, din domeniile concrete, apropiate copilului: casa, jucarii, scoala, mancare, hainute, animale, etc. Copiii ar trebui dupa un an sa inteleaga intrebari simple in engleza si sa poata raspunde la ele, sa foloseasca structuri si verbe simple.

La clasa I, ar trebui sa poata invata si face aceleasi lucruri ca si prescolarii, insa „dubland” efortul cu citirea si scrierea cuvintelor si propozitiilor. De asemenea, ar trebui sa stie persoanele si verbele de baza: a fi, a avea, a putea, „exista/se afla” (there is / there are). Evident, in orice etapa a studiului limbii engleze, copiii vor putea intelege mai mult decat pot produce in engleza. Este ca diferenta dintre a manca si a pregati mancarea: putem manca cu mai putin efort decat daca incercam sa pregatim mancarurile preferate. La fel este si atunci cand incercam sa vorbim in engleza: formularea ideilor dureaza mai mult decat daca le-am avea „de-a gata”, uneori mai uitam un ingredient, alteori punem prea mult din alt ingredient…

La scoala primara copiii ar trebui sa asimileze vocabular din ariile de baza si sa invete timpuri si alte structuri gramaticale, iar la gimnaziu sa isi dezvolte bine abilitatile de comunicare, argumentare, compunere de eseuri si proiecte, analiza textului si a inregistrarilor audio.

Mitul numarul 3: Copiii si-au insusit o limba straina din moment ce o pot vorbi

Multi oameni presupun ca un copil care poate conversa confortabil in engleza are control asupra limbii. Totusi, in ceea ce-i priveste pe scolari, o conversatie fata in fata cu un vorbitor nativ nu se poate compara cu activitatile pe care le face la clasa cu colegii si profesorul sau.

In cazul in care un profesor decide sa trimita copiii intr-o tabara in care nu se vorbeste limba lor materna, acesta trebuie sa isi cunoasca foarte bine elevii si sa nu se pripeasca in luarea acestei decizii. Daca nu inteleg unele structuri sau cuvinte, copilul care nu a fost suficient de bine pregatit se poate simti depasit de situatie. Acest lucru poate reprezenta un dezavantaj in invatarea viitoarelor notiuni deoarece se poate simti descurajat. Profesorii trebuie sa stie ca daca un copil se descurca bine pe partea orala, nu e obligatoriu sa aiba aceleasi performante in scris sau in vorbit. Valabil si invers.

Mitul numarul 4: Toti copiii asimileaza o limba straina in acelasi mod

In ciuda faptului ca un grup de copii sunt distribuiti la acelasi nivel, se stie ca unul este mai talentat la scris, altul la partea de listening si altul face compuneri mai bune. De asemenea, experienta noastra arata ca ei evolueaza in ritmuri diferite, chiar daca pornesc de la acelasi nivel (sa spunem incepatori): la sfarsitul primului an de studiu, vor fi mereu copii putin mai avansati, si asta dintr-o varietate de factori:

– timpul dedicat studiului individual al limbii engleze (unii copii insista mai mult acasa si recitesc lectiile, alti copii sunt implicati in diverse alte activitati si au mai putin timp disponibil)

– abilitatile lingvistice ale copilului. Un copil caruia ii place limba romana, se descurca bine, ii place sa vorbeasca, sa scrie si are un vocabular dezvoltat in romana are premize sa invete intr-un ritm mai accelerat si alte limbi.

– gradul de maturizare sociala si cognitiva al copilului, care difera de la persoana la persoana

Cercetarile facute pe studiu unei limbi straine au aratat ca exista multe conceptii gresite despre cum invata copiii o alta limba decat cea materna. Profesorii ar trebui sa fie constienti de acest lucru si ar trebui sa stie ca solutiile rapide si simple nu se potrivesc problemelor mari si complexe, care trebuie sa fie rezolvate in timp. Este nevoie de mai mult timp si mai multa rabdare decat ne-am astepta la inceputul problemei.

Nu e cazul sa ne luam dupa prejudecati si conceptii gresite. Trebuie sa cunoastem problemele copiilor nostri legate de invatarea unei limbi straine si sa fim alaturi de ei, atat noi profesorii, cat si parintii.

Citeste AICI despre diferentele in invatare dintre adulti si copii.