Un “asset” valoros în portofoliu şi un “booster” pentru motivaţia de a continua să înveţi şi pentru stima de sine. Asta reprezintă, “in a nutshell”, examenul Cambridge promovat cu succes. Prea multă romgleză? Păi tocmai, that’s the catch. Dacă te pregăteşti pentru un examen Cambridge pentru adolescenţi şi adulţi, de exemplu B2 First sau C1 Advanced, nu o să mai ai stres cu toate expresiile englezeşti strecurate (total aiurea, sunt de acord) în viaţa de zi cu zi. În vorbire, reclame, ştiri, joburi. Valabil şi pentru copilul tău, desigur! Ce este un examen Cambridge, ce trebuie să știi despre el și mai ales cât costă o astfel de testare, afli din acest material.
Este un test care evaluează şi certifică nivelul de engleză, construit după standarde foarte riguroase. Nu “random”, cum se obişnuieşte la clasă, după subiecte preferate de profesor.
Să îţi explic: în Europa cel puţin, nivelul lingvistic pe care poate să îl aibă o persoană într-o limbă care nu e maternă a fost “împărţit” în 6 trepte: A1 (începător), A2 (pre-intermediar), B1 (intermediar), B2 (intermediar-avansat), C1 (avansat), C2 (zeu al limbii engleze. Glumesc, nivel nativ). Pentru fiecare dintre aceste niveluri, a fost identificat un anume tip de vocabular, bazat pe frecvenţa cu care apar cuvintele în vorbire.
Astfel, dacă eşti nivel A1 ar trebui să ştii şi să poţi folosi cam 500 de cuvinte din vocabularul de bază, pentru A2 – 1000, pentru B1 2000, pentru B2 4000, pentru C1 8000 şi pentru C2 16 000 de cuvinte în engleză. Practic, ca să treci de la un nivel la altul, trebuie să îţi dublezi bagajul de cuvinte învăţate.
Examenele Cambridge folosesc pentru subiectele lor doar acele cuvinte despre care se ştie cu certitudine că aparţin nivelului testat. La fel şi cu structurile gramaticale: apar în subiecte doar timpuri suficient de simple la nivelurile mici şi mai complexe la examenele B2, C1, C2. Subiectele însele sunt testate pe loturi de candidaţi-pilot, pentru a vedea dacă sunt adecvate cultural şi vârstei pentru care au fost concepute. Ce nu corespunde, ceea ce reprezintă subiect tabu într-o anume cultură, sau e ofensator, sau plictisitor, dispare.
Ceea ce vreau să spun e că examenele Cambridge testează riguros şi cu seriozitate nivelul de limbă. Dacă ei spun că cineva este B1, poţi fi sigur că e aşa!
Sunt mai multe centre în ţară şi, evident, şi în Bucureşti care organizează testări Cambridge. Le poţi găsi cu un search pe internet. Poţi să te înscrii pe tine sau pe cel mic şi la una dintre sesiunile FollowMe, dacă urmezi un curs de pregătire.
La FollowMe avantajul e că beneficiezi de un mock test iniţial, în urma căruia profesorii îţi recomandă un anume examen. Înscrierea se face de obicei cu cel puţin o lună şi jumătate înaintea sesiunii de examen.
Cât costă un examen Cambridge variază în funcţie de nivelul testat (şi totodată de timpul de testare, diferit în funcţie de nivel, complexitatea subiectelor şi calificarea examinatorilor de la proba orală):
Certificatul obţinut nu are un termen de valabilitate: el atestă că ai un anumit bagaj de cunoştinţe care se presupune că rămâne acolo sau chiar că se va îmbogăţi pe măsură ce trece timpul. Însă depinde foarte mult pentru ce vrei să foloseşti certificatul: ar trebui verificat la instituţia unde doreşti să îl depui dacă acolo au anumite cerinţe legate de un număr maxim de ani scurşi de la susţinerea examenului.
Partea faină legată de Cambridge este că nu ai de învăţat o bibliografie, adică subiecte anume, sau teme anume. Trebuie pur şi simplu să înveţi engleză, să o înţelegi şi să o poţi produce – ca şi conţinut e absolut suficient pentru a garanta trecerea cu succes a examenului.
Ca şi formă însă, e important să te familiarizezi cu formatul de subiecte specifice fiecărui nivel în parte. Ca să nu fii luat prin surprindere, să ştii care sunt cele mai rapide, mai eficiente metode de abordare a fiecărui subiect şi, eventual, pe ce se pune preţ la corectare. Deoarece, crede-mă, criteriile de corectare Cambridge la probele de producţie nu seamănă cu cele din şcoala tradiţională românească. Deloc.
În ceea ce priveşte partea de scriere, de exemplu, nu e deloc preţuită scrierea de pagini fără număr şi fără rost, chiar dacă sunt creative. Trebuie să te încadrezi ca un profesionist în limita de cuvinte cerută şi să foloseşti cu precizie prompt-urile oferite în cerinţă. Fără divagaţii, fără comentarii, fără cuvinte mari folosite degeaba. Adică aşa… cum ar trebui să facă un adult care e profesionist în orice domeniu.
Legat de probele orale, se punctează mult, pe lângă vocabular, acurateţea gramaticală, tehnicile de interacţiune şi disponibilitatea de a comunica bine cu partenerul. Se depunctează aspru monologurile (tendinţa de a ieşi în faţă, de a vorbi mult fără să dai dreptul la replică).
Sfatul meu e să urmezi un curs sau să îţi înscrii copilul la un curs care să îl pregătească atât la limba engleză, dar să îl şi expună la activităţi şi exerciţii pe formatul Cambridge. Alternativa este să achiziţionezi cărţi speciale de pregătire (în special de teste) pe care să le lucrezi individual.
“To wrap it up”, merită să introduci un examen Cambridge, cu pregătirea aferentă, pe lista proiectelor tale pentru următoarea perioadă. În ciuda costului, un examen Cambridge e o investiţie în creierul tău sau al celui mic, dar şi în viitorul vostru.
Bonus :). Mic dicționar de termeni și sintagme folosite în text: