Despre copiii buni la suflet

Sa ne imaginam urmatoarea situatie: suntem intr-o sala de clasa cu copii de clasa a patra carora li s-a alaturat un nou coleg. Acest nou coleg se remarca fata de de restul prin faptul ca este diferit. Provine dintr-o alta tara, deoarece acum parintii lui au venit sa lucreze in Romania. Diferentele se vad, fie ca sunt ele financiare sau de culoare a pielii. Pot fi mai multe reactii la aceasta schimbare:

Unii copii pot fi de-a dreptul rautaciosi: Ii vor atribui porecle, vor porni zvonuri sau vor face glume pe seama lui. Vor incerca sa ii indeparteze pe ceilalti de el.

Altii vor ramane neutri: Le vor evita privirea pe coridor, nu vor reactiona atunci cand altii se iau de el sau il confrunta. Daca e sa spuna vreodata ceva de acest nou coleg, vor spune soptit altor colegi cand sunt siguri ca nu se uita, dar nu il vor confrunta niciodata.

Apoi urmeaza copiii buni la suflet: Acesti copii au empatie si se pun mereu in locul celeilalte persoane. Se intreaba „Dar eu cum m-as simti daca as pati acest lucru?”. Poate unii dintre ei au trecut prin situatii similare si stiu cum e sa fi cel proscris sau poate au bunul simt de a nu fi rautacios cu altii. Ii vor intreba de vorba, vor sta cu ei in banca si se vor arata interesati de viata lor. Nu tolereaza batausii sau persoanele care comenteaza. Oricine ar trebui sa aiba un asemenea prieten si cu atat mai mult, sa fie acest prieten. Copiii buni la suflet au anumite principii pe care nu le incalca, singurele conflicte pe care le au sunt cele interioare si nu incearca sa ii schimbe pe altii; schimbarile pe care le vor face sunt la propria persoana si nu se uita in „ograda” altuia.