Activităţile extraşcolare nu ar trebui să apară în viaţa copilului ca să „înveţe mai mult”. Ci ca să înveţe altfel, să fie stimulat în moduri în care nu e stimulat la şcoală sau acasă. Să interacţioneze, să îşi facă noi prieteni şi să dobândească deprinderi sau talente pe care nu le-a dezvoltat încă. Mai jos poţi citi detalii despre un top (propriu) al activităţilor extraşcolare pentru copii şi cum ar putea beneficia de pe urma fiecăreia dintre ele.
Da, am pus cursurile de limba engleză în capul listei pentru că indiferent ce abilităţi sau pasiuni va avea copilul tău în viitor, indiferent dacă e vorbăreţ sau tăcut, indiferent unde va dori să călătorească sau să lucreze, cu cine va intra în contact, o certitudine este că va folosi limba engleză. O va folosi chiar mult pe parcursul vieţii sale, mult mai mult decât o facem noi, părinţii, probabil.
Şi atunci e bine să o înveţe pe îndelete, fără stres sau neplăcere, până la un nivel care să îi permită să converseze sau să lucreze relaxat. Asta legat de necesitate.
Legat de plăcere – bogăţia de materiale, metode și resurse pentru predarea limbilor străine permit ca fiecare curs să fie o încântare pentru copii. Ei interacţionează în fel şi chip (toată clasa, în perechi, în echipe mai mari sau mai mici), se joacă (ghicesc, se provoacă unii pe alţii, construiesc poveşti, scenarii), citesc, ascultă sau privesc istorioare interesante sau alte informaţii despre animale, ţări, oameni, obiceiuri, fenomene. Râd, se luptă cu exerciţiile, apoi iar râd, glumesc şi consolidează ce au învăţat prin noi jocuri. Cursurile de limba engleză le structurează mintea şi îi învaţă nu doar o limbă, ci şi despre lume sau despre interacţiunea interumană.
Să poţi să te menţii la suprafaţa apei, fie ea dulce sau sărată, să te bălăceşti fără teamă şi să poţi face eventual şi ceva acrobaţii sau trucuri aduc 50% din satisfacţia unei vacanţe la mare. Înotul e o aptitudine din setul de bază de supravieţuire, aşa că nu ar trebui lipsit de asta niciun copil.
În plus, este unul dintre cele mai plăcute sporturi, relaxează şi dezvoltă armonios trupul, implică mai multe grupe de muşchi şi e recomandat chiar şi persoanelor care au probleme cu spatele. Bonus pentru părinţi: le face poftă de mâncare şi de somn celor mici!
La cursurile de înot, copiii petrec o perioadă învăţând şi exersând mişcările de bază în bazin, începând cu cele executate din picioruşe, cu ajutorul plutei. Abia când sunt pregătiţi trec la etapa următoare şi pot folosi câte o mânuţă, prin rotaţie, pentru vâslit, apoi, când internalizează mişcările, pot încerca singuri, fără instructor. Atenţie la: calitatea apei, eventuale sensibilităţi ale pielii celui mic (cum ar fi dermatita atopică), triajul care se face la respectiva piscină.
Fie că e vorba de o fetiţă sau de un băieţel, dacă vrei să îi asiguri o activitate extraşcolară fizică regulată merită să iei în calcul dansurile. Pentru că îmbină mişcarea, foarte diversă de altfel, cu dezvoltarea pe partea artistică: va învăţa să recunoască şi apoi să „ţină” ritmul, îşi va forma mai uşor „urechea muzicală” şi va dansa alături de diverşi parteneri, un plus la capitolul socializare.
Despre beneficiile pe termen lung ale abilităţilor de dans nu mai e cazul să menţionez. Despre cât de în largul lui se va simţi la petreceri, banchete, întâlniri, la fel. Poate că nu va învăţa coregrafii ultra-complicate un copilaş de câţiva ani la cursul de dans (sau poate da), însă dacă se trezeşte în el plăcerea de a dansa, dacă va învăţa să savureze muzica, e un câştig care îl va însoţi toată viaţa.
Motricitatea începe să devină un subiect tabu în secolul şi în societatea noastră. Oricât de optimist am privi lucrurile, copiii care cresc la bloc au mai puţine oportunităţi de a învăţa şi exersa construitul, reparatul, întreţinutul lucrurilor concrete, făcute de mâna omului decât cei care cresc la casă şi, mai ales, decât cei din mediul rural. Iar lucrul cu mâinile, spun studiile, fie că e vorba de croşetat, sculptat, ţesut, pictat, gătit, în fine, orice lucru cu mâinile prin care practic creezi ceva (deci NU curăţarea casei 🙂 întreţine fericirea şi echilibrul psihic.
Într-o lume în care suntem din ce în ce mai mult, aproape exclusiv, stimulaţi psihic şi intelectual, e nevoie şi de un alt fel de activitate, care să aducă o satisfacţie personală materială. Beneficiul principal: e foarte deconectant, mintea se relaxează şi se curăţă de griji, de multitudinea de idei, în timp ce e concentrată pe micile piese sau instrumente şi pe mişcările repetitive.
Iată o nouă categorie de activităţi extraşcolare care capătă avânt, însă despre care mulţi părinţi nu ştiu încă foarte multe. Interesul în această privinţă mi-a fost stârnit de doi cursanţi frățiori, clasa I, care mergeau la astfel de cursuri şi nu era zi să nu îmi povestească despre ele şi ce grozav e acolo. Pur şi simplu le străluceau ochişorii. De fiecare Crăciun, Paşte şi aniversare îşi doreau un alt set sau joc Lego, iar visul lor cel mai mare era de a ajunge la Legoland. Jocurile video, povestite pe larg, abundau şi ele în personaje din diverse „departamente” Lego.
La robotică, cei mici construiesc un model, de exemplu din piese de Lego, pe care apoi îl vor aduce la viaţă cu ajutorul unui progrămel simplu, intuitiv (pre-existent). Stimulează creativitatea, găsirea de soluţii, dezvoltă interesul pentru partea tehnică. Îi face să se simtă mari, importanţi şi capabili de multe!
Legat de cursurile de programare, sunt folosiţi termeni precum „gândire algoritmică”, „alfabetizare digitală” sau „inovaţie”. Copiii sunt ajutaţi şi învaţă să creeze singuri jocuri video, aplicaţii, animaţii sau să programeze roboţi. Cert e că prin astfel de activităţi extraşcolare îşi pot descoperi pasiunea care, mai târziu, se poate transforma într-o carieră frumoasă.
Copiii mici chiar repetă scenete cum făceam noi la şcoală pentru serbare la aceste cursuri? Asta mă întrebam eu (fiind genul de copil care avea oroare de serbări şi scenete) până de curând. Am aflat că nu e chiar aşa: acestea sunt tocmai genul de cursuri care sigur m-ar fi ajutat în copilărie tocmai să depăşesc această timiditate şi frică. Ele cuprind în primul rând nenumărate jocuri de dicţie, memorie, atenţie, spontaneitate, promptitudine, creativitate şi găsire de soluţii, lucruri utile desigur şi în teatru, dar şi în viaţa reală, în construirea abilităţilor sociale, întreţinerea relaţiilor sau public speaking.
Şi, desigur, totul conduce şi la memorarea şi interpretarea de mici poveşti sau scenete, în forma lor de scenă sau radiofonice. Copiii simt că muncesc pentru ceva ce are un rezultat concret: punerea în scenă (şi felicitările de după) sunt răsplata pentru o perioadă de efort. Un lucru care este important pentru educaţia şi dezvoltarea lor ca persoane.
Încă ceva. NU îţi înscrie copilul la toate deodată. Dacă merge şi la grădiniţă sau la şcoală, e covârşitor să aibă fiecare zi încărcată şi cu o activitate extraşcolară, pe lângă programul normal. Toate aceste activităţi se pot face pe rând, unele dintre ele nu e nevoie să se întindă pe durata a mai mulţi ani – de exemplu înotul sau atelierele de îndemânare. Sporturile pot fi încercate prin rotaţie, până când copilul îşi descoperă pasiunea, la fel şi majoritatea celorlalte cursuri. La această vârstă, e bine de menţionat, copiii nu devin experţi în câteva luni sau un an. În nimic. Poţi încerca mai multe activităţi, apoi alege ceea ce i se potriveşte şi îi e necesar celui mic. Cu blândeţe, empatie şi fără a îl forţa sau învinui dacă nu are performanţe!