Anii de maturitate si independenta ai copiilor par a fi foarte departe de timpul prezent, dar niciodata nu e prea devreme pentru a-i invata cum sa fie pe picioarele lor.
Invatati-i pe cei mici cum sa faca treburi de om mare. Evident, acestea vor fi distribuite in functie de varsta copilului. Spre exemplu, cei mici vor invata cum sa puna hainele murdare in cosul de rufe, iar cei mari vor avea datoria de a face paturile si de a strange masa. Pentru noi aceste treburi par simple, dar copiii prind incredere in ei ca le pot face, astfel punand caramida cu caramida la temelia independentei. Chiar daca rezultatul nu e cel mai stralucit, nu neglijati sa ii laudati eforturile si sa ii incurajati sa incerce in continuare. Copilaria este perioada in care aprecierea parintilor inseamna totul pentru copii. O mica lauda pe ici pe colo la copilul de azi va ajuta adolescentul de maine.
O parte din independenta e data de abilitatea de a putea lua decizii si de a alege ce e mai bun, asa ca dati-i copilului dumneavoastra posibilitati de acest gen de-a lungul zilei. De exemplu, daca stiti ca face nazuri la pranz, puteti impusca doi iepuri dintr-un foc: ii dati doua variante din care poate alege. „Azi ori mancam spanac, ori supa. E alegerea ta!” Se va simti ca si cum detine tot controlul, cand, de fapt, dumneavoastra sunteti cel/cea care ia deciziile.
Limitati ajutorul pe care il oferiti copiilor. Nu ajutati copiii la lucruri pe care le pot face si ei. Lasati-i sa-si toarne singuri cerealele si laptele in bol, sa-si lege singuri sireturile si sa isi puna singuri jachetele pe ei. Daca aveti impresia ca toata aceasta invatare ii ocupa prea mult timp dimineata, setati-i alarma cu 15 minute mai devreme pentru a se putea organiza mai bine.
Nu uitati insa sa fiti acolo pentru cei mici cand au nevoie de dumneavoastra. In loc sa le spuneti ce trebuie sa faca, rugati-i sa va vorbeasca despre intentiile lor. Atunci cand nu sunt siguri de ceea ce trebuie sa faca, puteti interveni cu o sugestie sau o vorba buna fara a le clatina independenta.