De ce pot fi copiii neascultatori

Am auzit de nenumarate ori parinti sau profesori spunand „Nu pot sa inteleg de ce se poarta asa!” atunci cand se refera la comportamentul mai razvratit al copiilor. Exista o serie de motive pentru care copiii sunt neascultatori si au probleme de comportament, iar parintii trebuie sa stie care este radacina indisciplinei, pentru a nu o lasa sa creasca mai departe si a o trata la timp.

Chiar daca nu fac asta in mod voit, vor sa vada care sunt limitele admise de parinti sau profesori. Principala misiune a copiilor este sa realizeze ce e cu lumea aceasta in care traiesc si cat de complexa este. Pentru a face fata situatiilor viitoare, ei isi vor testa parintii pentru a vedea ce anume au si nu au voie sa faca. Prin actiunile lor, copiii vor sa descopere care sunt limitele sau daca ele exista. Pentru ca cel mic sa nu depaseasca limitele, trebuie sa fiti fermi cu ei inca de cand sunt mici. Trebuie sa stie ce e acceptabil si ce e nu si de ce nu trebuie sa depaseasca limita bunului simt. Daca de mic i se va permite orice, nu va mai putea aprecia, in viitor, lucrurile marunte.

De acasa au asteptari diferite fata de cele de la scoala. Atunci cand cei din jurul copilului sunt consistenti cu privire la regulile impuse, acestia vor fi siguri pe ei si au o oarecare intelegere a lumii in care traiesc. Cand regulile de acasa sunt diferite de cele de la scoala, unul din aceste medii va fi, in mod sigur, sub dominatia haosului.

Cel mai bun lucru legat de disciplina pe care il poate face un parinte este sa discute cu profesorul despre ce reguli are fiecare – acasa si in sala de clasa. In timpul acestei conversatii, parintii ar trebui sa explice metoda pe care o folosesc acasa si sa afle si cum profesorul face fata diverselor situatii de la clasa. Scopul este de a putea aplica din metodele profesorului si acasa, iar limbajul sa fie unul comun. Atunci cand copiii primesc un mesaj clar, se vor ridica la asteptarile impuse si vor fi fericiti ca reusesc sa multumeasca pe toata lumea.

Au mai fost „recompensati” cu atentie din partea adultilor pentru comportamentul lor neadecvat. Atentia negativa este tot atentie, iar acesti copii vor, probabil, sa fie bagati in seama de catre cei din jur, in special de catre adulti. Daca un copil plange, face o scena sau urla intr-un loc public pentru ca vrea ceva anume, parintii tind sa ii indeplineasca dorinta numai pentru a-l face sa taca. Astfel, el a fost dublu recompensat – cu atentie si cu lucrul dorit. In plus, a gasit o metoda prin care sa ii manipuleze pe adulti: lacrimile.

Solutia? Spuneti-le clar ce anume asteptati de la ei, dar nu schitati nicio emotie, iar atunci cand dati o pedeapsam, fiti fermi si nu negociati! Cuvintele cheie: zero emotii si vorba putina.