Stilul de învățare auditiv. Cele mai bune sfaturi ca să îți ajuți copilul să-și dezvolte abilitățile

profesoara in sala de clasa care a asezat o grupa de copii imbracati in uniforma rosie cu gri in semicerc pe podea si le spune povesti pentru a ii invata prin metoda auditiva — Copiii cu stil de învățare auditiv au nevoie de povești, discuții, muzică în viața lor!

Stilul de învățare auditiv presupune timp investit în copilul tău. Ca să îl ajuți atunci când îi e greu, la materiile la care îi e greu, e necesar să transformi toate celelalte forme de input informațional în… vorbe :). Mai jos poți afla mai multe detalii despre inteligența auditivă și metode de a lucra cu ea.

Cuprins:

Ce este stilul auditiv de învățare

Conform teoriei lui Gardner, profesor la Harvard (1983), inteligența nu este o calitate generală, ci un cumul de câteva inteligențe, deci moduri de percepere, învățare și procesare a informației, diferite. Fiecare om se naște cu 1-2 tipuri de inteligență dominantă (ceea ce nu înseamnă că din celelalte nu posedă deloc). Poți citi mai multe despre asta aici.

Dacă o persoană are inteligența auditivă dominantă, înseamnă că va învăța mult mai ușor dacă primește informația oral. Creierul lui e mult mai atent la stimulii care se aud: la sunete, ritm, melodii, limba vorbită. Îi decodifică mai ușor și îi reține mai bine. Desigur că asta nu înseamnă că va fi bun doar la muzică. Cunoștințe din toate domeniile pot îmbrăca forme de prezentare care să implice sunetele!

Cum îți dai seama că micuțul tău învață mai ușor în acest mod

La copii, te poți orienta încă de când sunt mici pentru a vedea ce le face plăcere. Dacă e încântat de jucăriile cu sunete, cărțile muzicale, muzica în sine, ar putea avea inteligență predominant auditivă. Tendința de a ține sau bate ritmul melodiilor, de a le reproduce destul de fidel sunt alte indicii care ne conduc la aceeași concluzie.

Atunci când e mai mare, la vârstă școlară, copilul auditiv care reține mai ușor atunci când îi povestești decât atunci când este pus să citească informația e, de asemenea, predominant auditiv.

Metode de învățare auditivă pentru copii

Dacă ai identificat o anumită ușurință de a reține informația prezentată oral la copilul tău, îl poți ajuta. Să învețe mai repede, mai ușor, cu mai multă plăcere. Să treacă mai ușor peste dificultățile puse de anumite materii. Iată ce pârghii ai pentru acest ajutor:

Cărțile și poveștile audio ca alternativă la cele tipărite

Plăcerea (sau neplăcerea) copiilor de a citi încă este considerată un predictor puternic pentru evoluția lui academică. Ca și cum, dacă citește, copilul are viitorul asigurat, dacă nu, trebuie luate măsuri urgent, nu știu ce o să ne facem cu el. Deși eu sunt fan și adept declarat al cititului, trebuie să îți împărtășesc informația că realitatea a contrazis de multe ori această temă. Deci viitorul nu e determinat de asta, ci de o mulțime de alți factori. (Așa cum nu e deloc adevărată nici afirmația inversă: Acum așa se nasc toți copiii, nu mai citesc deloc, e de la tablete și telefoane).

În orice caz, dacă puiul tău nu găsește plăcut, ci anevoios cititul, în loc să îl constrângi să citească 10 cărți într-o unitate de timp, îl poți ruga să citească singur câteva, iar pe restul să le asculte. Acum aproape orice carte are și variantă audio. Pe unele le găsești free pe net, altele se cumpără.

Mai există și varianta radioului pentru copii. A asculta la radio e considerat de neurologi net superior privitului la televizor, și acolo sunt expuși nu doar la muzică, ci și la povești audio sau teatru radiofonic.

Chip de copil blond cret cu casti mari albe care asculta o poveste audio si priveste spre camera in prim plan

Poveștile audio și teatrul radiofonic pentru copii vor fi atractive și ușor de digerat pentru copiii cu stil de învățare auditiv

Domeniile științifice prezentate ca poveste…

… pentru că, de fapt, ele oricum așa ar trebui prezentate. Mă refer la geografie, istorie, chimie, fizică, biologie. Înainte ca cel mic să ajungă să citească din manual lecția, ar trebui să i se prezinte în clasă ca o poveste (deci nu niște idei principale ce conțin doar cifrele). Acasă, dacă vrei să îl ajuți, vorbește-i și tu tot sub formă de poveste despre lecție sau încercați să reconstruiți povestea împreună. (Da, știu că e challenging – ia-o, dragă părinte, ca pe un exercițiu de dezvoltare personală).

Cea mai proastă variantă pe care ai putea-o alege: să îl pui să învețe și să repete lecția din carte cu voce tare și apoi să ți-o reproducă. Deși e cu voce tare, deci auditiv, nu îi stimulează inteligența sau înțelegerea. Ci doar confuzia. În capul lui va răsări mai devreme sau mai târziu frustrarea că își ocupă timpul și resursele cu un proces mecanic, cognitiv de ordin inferior. Și întrebarea: De ce Dumnezeu fac eu asta?!

Metoda învățării prin discuții

Pe departe, preferata mea. E folosită încă din Antichitate de… oamenii deștepți, care formează la rândul lor oameni deștepți. Vezi Socrate. Dar să nu ai impresia că servește doar la filosofie sau la încurajarea vorbelor sterile. Schimburile de întrebări și răspunsuri pe orice temă îi stimulează copilului interesul intrinsec (deci nu ca să ia o notă bună, ci ca să afle). Facilitează o înțelegere adevărată a conceptului (pentru că discuția ar trebui să se termine doar când el chiar a înțeles cum și de ce). Dezvoltă logica, prin descoperirea cauzelor și efectelor.

Întrebările ar trebui să plece de la părinte (De ce crezi că… Cum crezi că.. În ce condiții…?), iar răspunsurile copiilor nu ar trebui sancționate (Nu e așa; Ia adu-ți aminte).

De exemplu:

– De ce crezi că sunt broaștele folositoare?

– Păi nu sunt, că sunt urâte.

– Așa e, unele sunt cam urâte, deși îți voi arăta poze cu unele mici și superb colorate.

– Dar ce s-ar întâmpla dacă nu ar mai fi broaște? Îți amintești ce mânâncă ele?

– Insecte.

– Da. Și uneori insectele ne mănâncă pe noi. Cum ar fi țânțarii. Deci dacă nu ar exista broaște care să mai mănânce din țânțari, cum crezi că ar fi pe malul lacului?

– Foarte mulți țânțari.

mama si fetita ei imbracate in jachete roz aflate in natura pe malul unui rau privesc cu binoclul natura si discuta

Pentru a avea discuții cu copilul cu stil de învățare auditiv, nu trebuie să stați la birou, într-un anumit interval orar. Puteți discuta în timp ce vă plimbați în natură, în timp ce calci sau gătești, face băiță sau construiește ceva

Verbalizarea problemelor la matematică, fizică, chimie…

… ca să le aducem în viața reală. Adică în loc de calcule simple, de reacții înșiruite pe foaie, descrie situații problemă care ar trebui rezolvate. Deși se face multă matematică în școli, majoritatea oamenilor au oricum dificultăți în a-și calcula singuri necesarul de metri pătrați de faianță, gresie, vopsea lavabilă, volumul mobilei în casă. Și mai grav, în a înțelege cum e cu creditele.

Leacuri și soluții de curățat foarte ieftine, bio și la îndemână cum ar fi bicarbonatul de sodiu, oțetul, lămâia nu sunt folosite pentru că oamenii nu înțeleg, din punct de vedere chimic (deși e chimia de bază) efectul lor, reacțiile pe care le au cu alte substanțe.

Deci formulează probleme din viața reală ce solicită o rezolvare bazată pe conceptele științifice învățate în școală.

Expunerea la o cantitate mare de material auditiv în domeniul vizat

Asta merge de minune la limbile străine. Ca să învețe engleza, copilul cu inteligență auditivă trebuie să audă multă, multă engleză. La cursurile FollowMe, de la 4 ani încercăm să le vorbim copiilor doar în engleză. Chiar dacă nu înțeleg la început. Ne ajutăm de gesturi, repetiție, mimică. Astfel, în scurt timp, rețin și înțeleg cuvinte, apoi expresii, fraze.

Copilul cu stil de învățare auditiv va găsi plictisitor și anevoios să facă exerciții cu timpuri verbale sau alte noțiuni de gramatică. Nu că acestea nu ar fi utile… doar că el va învăța gramatica din ceea ce prinde ascultându-i pe alții și diverse înregistrări. De aceea, în cazul lui, atunci când greșește e mai eficient să reiei, să parafrazezi propoziția spusă de el cu voce tare, dar de această dată corectă, decât să te lansezi în explicații asupra modului de întrebuințare al auxiliarului sau timpului respectiv.

Sfaturi utile pentru părinți

Dacă tu, părintele, ai alt tip de inteligență dominantă decât copilul, s-ar putea să îți fie puțin greu să îl înțelegi. Ai putea fi tentat să spui că e leneș sau superficial. Încearcă să nu cazi în această capcană. Mai bine informează-te asupra stilurilor de învățare. Și conștientizează că ceea ce pentru tine e ușor, logic și evident, pentru el s-ar putea să nu fie.

Ai răbdare cu copilul tău și încearcă să integrezi în mod natural învățarea în activitățile zilnice. Pentru a avea discuții cu el, nu trebuie să stați la birou, într-un anumit interval orar. Puteți discuta în timp ce vă plimbați, în timp ce calci sau gătești, în timp ce face băiță sau construiește ceva cu Lego. Din acest punct de vedere, stilul de învățare auditiv este foarte permisiv.

Sursă foto: Pixabay