Zapada nu e inamicul scolii

Vacanta copiilor parea sa fi inceput de luni, cand scolile si-au inchis portile din cauza vremii. Noi, la Follow Me ne-am desfasurat activitatea in mod normal, deoarece nu credem ca munca trebuie sa fie oprita de conditiile meteorologice. Intelegem sa fie usor ingreunata, dar in niciun caz oprita. Scolile de limbi straine Follow Me si-au anuntat de la inceputul anului scolar programa si nu o vom schimba in functie de vreme.

Locuim in Capitala. Teoretic, beneficiem de cele mai bune servicii. Mijloacele de transport in comun continua sa circule, iar echipele de deszapezire sunt la datorie, conform avertizarilor meteorologice. Suntem in Centrul Romaniei si daca nici noi nu ne putem deplasa prin cartier, restul Romaniei ce ar trebui sa mai faca, sa lase sa moara activitatea complet? E vorba de o deplasare in cadrul cartierului, nu de la un capat al Bucurestiului la celalalt. Daca ne invatam copiii sa nu mearga la scoala pentru ca au cazut cativa fulgi si nu e aleea curata, cum sa ne asteptam sa faca fata altor obstacole care se vor ivi de-a lungul vietii?

Bucurestiul este un exemplu pentru restul tarii. Daca noi nu ne ocupam de zapada, ce model vor avea persoanele din provincie care au mai mult de asteptat pentru echipaje specializate? Daca restul tarii ar vedea ca bucurestenii nu se pot deplasa in cartier, speranta ca vor iesi de sub nameti vreodata – sau ca ar trebui sa incerce sa o faca – ar fi spulberata. In loc sa prezinte situatia „dramatica” in care se afla capitala, cei de la stiri ar fi putut sa se axeze pe faptul ca oamenii se implica in procesul deszapezirii, isi ajuta prietenii, colegii si vecinii. Nu e cazul sa ne panicam ca a nins in luna ianuarie. Este totusi luna de iarna si nu trebuie sa ne mire acest lucru. Iernile de acum cateva zeci de ani erau mult mai grele, tineau cu adevarat 2-3 luni, nu existau masini de deszapezit, ci doar lopeti si totusi copiii se deplasau uneori kilometri intregi sa invete.

Iarna si zapada reprezinta, in general, motive de bucurie pentru copii. De obicei, ne asteptam sa ninga in decembrie pentru ca asociem zapada cu sarbatoarea Craciunului si cu vacanta de iarna. Nu e un dezastru ca a nins in ianuarie. Tot vor avea cei mici vacanta saptamana viitoare, asa ca de ce nu s-ar bucura de putina zapada? Faptul ca ninge nu ameninta cu adevarat viata sau sanatatea nimanui si trebuie privit ca o aventura. Lasati-i pe cei mici sa faca oameni si ingeri de zapada, sa nu creada ca acestia exista numai in povesti si in filme. Un prieten ne-a dat o replica interesanta: „Bine ca ati facut om de zapada… In felul asta poate pricep si copilasii aia ca snow-ul nu e doar un item care da nice pe sticla la Natural Geographic.” Adevarat! Zapada chiar exista…cu bunele si relele sale.

Drumul de cateva sute de metri poate fi amuzant printre troiene, este normal ca cei mici sa se bucure de zapada nu sa vada orice fenomen meteorologic ca pe o corvoada. Cu atat mai mult cu cat traiesc in oras si sunt foarte putin expusi la natura, nu e recomandat sa formam „copii de sera”. Spiritul de aventurier al naturii se poate dezvolta si in mediul urban. Important e sa ii dam frau liber.

Exista putine cazuri in care un copil locuieste in Baneasa si trebuie sa ajunga in Popesti-Leordeni la scoala sau exemple de genul acesta. De cele mai multe ori, parintii isi dau copii la scolile din cartier, in ideea ca sunt aproape si ca nu se vor rataci usor sau ca nu va exista ceva care sa le ingreuneze drumul.

Asadar, sa ii invatam pe cei mici sa faca fata obstacolelor ce apar in calea lor, nu sa le ocoleasca, pentru ca se vor lovi de ele si in viitor, in mod inevitabil.