Pe cei mai nostalgici dintre noi, uniformele reprezinta un sarafan negru si o camasa perfect calcata din seara de dinainte. Sa nu uitam de bentitele albe care trebuiau sa tina parul de pe fata si sa ne faca sa aratam prezentabil. Pe vremuri era inacceptabil sa iti tii parul despletit, dar in ziua de astazi aceste reguli nu mai sunt atat de stricte. Uniformele din ziua de azi sunt mai moderne si mai „child-friendly”, dar simbolul lor a ramas acelasi: disciplina si ordinea la locul unde se invata.
In mod evident, scoala nu este locul unde trebuie sa defilam ca pe podium. Este locul unde trebuie sa aratam prezentabil si sa nu atragem prea multa atentie asupra noastra prin vestimentatie. Uniformele nu trebuie privite ca o limitare a drepturilor de exprimare prin vestimentatie, ci ca o reamintire ca atunci cand vine vorba de invatat, toti suntem egali in ochii profesorului. Trebuie sa ne remarcam prin ceea ce stim, nu prin modul in care aratam.
Uniformele scolare pot sa ii constranga pe adolescenti, deoarece ei sunt la varsta in care isi definesc identitatea. Multi doresc sa se exprime prin hainele pe care le poarta, modul in care isi aranjeaza parul si accesoriile care le fac tinuta unica. De cele mai multe ori, adolescentii privesc uniforma ca pe o constrangere care ii face sa semene cu un hard de oi prin care niciunul nu este mai diferit decat celalalt.
Desi uniforma are sustinatorii si ani-fanii sai, trebuie privita ca un lucru pozitiv. E un semn ca toti suntem si trebuie tratati la fel in mediul in care invatam si ca numele firmei de pe hainele noastre ar trebui sa fie ultima preocupare cand venim la scoala. De asemenea,uniformele scolare sunt o modalitate prin care putem evita discutiile legate de vestimentatie si, de ce nu, o carte de vizita pentru fiecare elev in parte.