Sistemul de recompensare pentru o fapta buna nu e nimic nou. Fie ca cel mic a luat o nota mare la scoala sau a facut curatenie in casa, parintii si bunicii ii ofera o recompensa pentru treaba bine facuta. Daca incepem cu aceasta metoda de cand copilul e la gradinita, efectul actiunilor noastre poate fi o lama cu doua taisuri: poate avea un efect pozitiv sau negativ asupra sistemului de valori al copilului.
Daca cel mic primeste o recompensa la fiecare lucru bun pe care il face, acest lucru ar putea sa devina exact opusul motivatiei. Va ajunge sa creada ca lucrurile bune se fac pentru ca automat va exista o recompensa pentru fiecare lucru executat corect. Daca din anumite motive parintii, bunicii sau profesorii nu pot sa dea sau nu au sa dea o anumita recompensa, exista pericolul ca cel mic sa refuze sa faca aceasta activitate pentru simplul fapt ca nu exista un „cadou” pentru acea treaba bine facuta. Copiii trebuie sa stie sa faca diferenta dintre „fac ceva pentru ca trebuie” si „fac ceva pentru ca primesc ceva”. De asemenea, recompensele nu trebuie sa fie neaparat ceva material. Acestea pot fi si simple laude, mangaieri, plimbari in parc sau urmarirea desenului animat preferat.
La polul opus recompenselor se afla pedepsele. Acestea nu ar trebui sa fie cheia educarii, ar trebui sa se evite pe cat posibil, dar cei mici trebuie sa fie constienti ca fiecare fapta rea sau nelalocul ei se pedepseste. Pedeapsa nu trebuie aplicata din prima clipa. Dupa ce copilul a facut ceva rau, parintii trebuie sa-i explice acestuia ce a gresit si, in acelasi timp, sa-i spuna care era comportamentul corect in acea stituatie. De asemenea, copilul va fi atentionat ca daca fapta rea sau comportamentul inadecvat se va repeta, vor trece la aplicarea unei pedepse.
Prin folosirea metodelor de invatare a educatiei copilului, acesta incepe sa realizeze ca exista o legatura intre modul in care se comporta si consecintele si urmarile ce rezulta in urma comportamentului.
Sistemul recompenselor si al pedepselor determina copilul sa devina oarecum dependent de laudele sau mustrarile pe care le primeste din partea familiei. Se creeaza astfel o atmosfera de conditionare, copilul cautand situatiile in care a trait ceva placut si evitand situatiile neplacute.
In concluzie…totul cu masura! Faceti o balanta intre fapta buna facuta si recompensa pe care o merita. Nu puteti oferi un telefon mobil copilului pentru ca a luat un 10 o data la 6 luni si nici nu puteti sa ii interziceti a mai sta la calculator cu saptamanile daca a facut galagie la o ora de curs.