Fericirea nu vine din detinerea anumitor lucruri; acele lucruri materiale dau impresia de fericire, dar adevaratul sentiment vine din timpul pe care il petrecem cu cei dragi sufletului nostru. Sigur, ne putem bucura ca am obtinut ceea ce ne doream de mult timp, dar cat va tine bucuria asta? Ceva e nou pentru o perioada limitata de timp; dupa aceea dispare entuziasmul.
Copiii trebuie sa inteleaga ca zambetul de pe buze si bucuria lor nu consta in hainele pe care le poarta si in telefonul cu care se afiseaza. Un motiv pentru asta ar fi ca li se spune cat de frumos le sta in noua rochita sau cat de frumos si-au aranjat parul. E mai usor sa complimentam ce vedem decat sa apreciem ceea ce se face, dar nu se observa cu ochiul liber. Cat timp vor fi apreciati pentru ceea ce sunt si nu ceea ce par sa fie, copiii (si nu numai) vor sti ce inseamna fericirea adevarata.
Invatati-va copiii sa aprecieze ceea ce au si sa aiba grija de posesiile lor actuale. Lucruri simple precum strangerea jucariilor dupa ce au terminat sau luarea bicicletei din ploaie sau din drum cand au terminat cu ea sunt gesturi firesti atunci cand vrei sa iti pastrezi cat mai mult posesiile actuale. Prin urmare, copiii trebuie sa invete despre consecinte. Daca si-au uitat mingea in soare si aceasta s-a dezumflat, trebuie sa inteleaga ca nu va primi una noua pentru ca nu a fost atent. Va trebui sa invete din aceasta experienta si sa nu se mai repete.
Invatam cu greu sa acceptam ca nu ni se cuvine absolut totul si ca trebuie sa avem grija de lucrurile pe care le avem deja fara sa tanjim dupa altele pe care nu ni le putem permite sau de care nu avem cu adevarat nevoie.