Prietenul meu de plus, cu aer prezidential

Cand ne gandim la jucariile copilariei, prima imagine care ne vine in minte este cea a ursuletului de plus. Fie ca l-am primit cadou de ziua noastra cand eram mici, fie a fost acolo inca de cand ne-am nascut, ursuletul de plus a reprezentat pentru multi copii primul prieten de marime asemanatoare cu ei pe care l-au imbratisat.

In multe din filmele britanice sau americane, am vazut celebra scena cu copilasul care spunea „Mom, dad, I can’t sleep without my teddy!”. Teddy bear, sau ursuletul de plus, este si va fi protectorul viselor copiiilor. Si nu numai al copiiilor! Un studiu recent arata ca unul din zece adulti nu merg la culcare decat cu ursuletul de plus din copilarie.

Popularitatea ursuletului de plus nu a fost ignorata nici de marile companii. Daca ne gandim la reclamele de la balsamul Cocolino, intelegem de ce mascota lor este un ursulet de plus. Acest personaj nu a fost ales intamplator. Ursuletul de plus este, pentru multi copii, jucaria cea mai draga, cu care adorm in brate si careia i se confeseaza cu incredere, spunandu-i lucruri pe care nu le dezvaluie nimanui. Ursuletul joaca un rol special si in povestile copilariei, in care este un personaj incantator, cald, indragit si bine intentionat. Pentru multi adulti, ursuletul de plus este jucaria care le aminteste de clipele fericite si lipsite de griji din copilarie. Poate de aceea unora le e greu sa renunte la el cand merg la culcare.

Dar de ce se numesc Teddy Bears? Sunt mai multe povesti care sa explice provenienta acestui nume. Astazi am decis sa v-o prezentam pe urmatoarea:

Numele a fost inspirat de cel de al 26-lea presedinte american, Theodore Roosevelt. Cea mai la indemana explicatie pentru popularitatea acestor „teddy bears” isi are originea in noiembrie 1902, cand Roosevelt a mers la vanatoare de ursi in sudul SUA, fara prea mult succes. Chiar daca cei care erau cu el au gasit un urs ranit, Roosevelt a ordonat ca animalul sa fie impuscat, lipsind toata placerea unei vanatori adevarate. Ziarele au aflat imediat de eveniment si l-au exploatat.

Clifford Berryman, un caricaturist care lucra pentru Washington Post, a transformat intregul incident intr-o caricatura, intitulata „Tragand linie in Mississippi”. Desenul il infatisa pe Roosevelt cu cele doua realizari : rezolvarea diferendului si „protejarea” animalelor salbatice. Spre surpriza lui Berryman in scurt timp caricatura a fost publicata de mai multe ziare din toata tara, iar scandalul statea sa inceapa. In definitiv, ursul nu ezitase sa ii atace pe vanatori si sa omoare un caine, deci nu era tocmai animalul neajutorat imaginat de desenator.

Berryman a refacut desenul, schimband ursul furios cu un ursulet infricosat, iar povestea s-a schimbat la randul ei. Mai nou, dupa ce nu avusese noroc la vanatoare, lui Roosevelt i se oferise sansa de a impusca un pui de urs, ceea ce presedintele american refuzase. Aceasta noua varianta, net in favoarea lui Roosevelt, a prins mult mai bine, iar ursuletul, botezat imediat „Teddy’s bear” (Ursul lui Teddy) a devenit un personaj foarte popular.

Morris Michton, proprietarul unui mic magazin din Brooklyn, New York, nu a ezitat sa profite de noua idee, asa ca in scurt timp a pus in vanzare ursuleti din plus. Cum primul lot s-a vandut aproape imediat, Michtom s-a decis sa ii trimita unul si presedintelui, cerandu-i permisiunea de a-i folosi numele pentru noul produs. Theodore Roosevelt a acceptat, amuzat, asa ca Michton a trecut la productia de masa, in colaborare cu o alta companie, Butler Brothers. Noua jucarie a primit numele de „Teddy bear”. Fara sa stie, Michton lansase una dintre cele mai populare jucarii din toate timpurile.