Invatam despre diateza pasiva la limba romana si intelegem care-i treaba cu subiectul logic si complementul de agent. Bine, spunem noi ca am inteles, ca in realitate, lucrurile pot sta altfel. Multe persoane evita sa foloseasca in scriere aceasta diateza, iar altele o folosesc, dar nu o folosesc cum trebuie. Pana la urma, care e treaba cu aceasta diateza pasiva si are vreo legatura cu comportamentul pasiv-agresiv?
Diateza pasiva se foloseste atunci cand punem accentul pe actiune, nu neaparat pe cine face actiunea. Daca punem accentul pe subiect, in cazul „Copiii au mancat prajiturile.”, atunci avem diateza activa, respectiv cuvantul „copiii” este subiectul propozitiei. Daca nu e atat de important cine a facut actiunea, propozitia va suna in felul urmator: „Prajiturile au fost mancate (de catre copii).” In acest caz, nu ne intereseaza cine a facut actiunea; ce ne-a afectat pe noi, sa zicem asa, a fost disparitia prajiturilor. De asemenea, complementul de agent pote fi omis.
Cand putem folosi acesta diateza?
Cat de des o putem folosi?
Nu e nevoie sa o evitam, insa nu trebuie sa abuzam de diateza pasiva. Este sugerat sa ne limitam la 10% „pasivitate”. Daca depasim aceasta limita, scrierile noastre vor parea lipsite de esenta, dam impresia ca incercam sa ascundem ceva si ca nu punem punctul pe i.
In concluzie, sa punem propozitia cu prajiturile la toate diatezele posibile:
Activa: Copiii au mancat prajiturile.
Pasiva: Prajiturile au fost mancate.
Pasiv-agresiva: Prajiturile au fost mancate, dar nimeni nu a fost intrebat daca si-ar mai dori una in plus.