Grija la stima de sine!
Cand copiii au o buna stima de sine, lumea pare plina de posibilitati si nu exista ceva ce NU pot face. Cu totii vrem ca ei sa aiba o buna stima de sine inca de cand sunt mici. Trebuie sa stim totusi ce anume sa NU spunem ca sa nu le zdruncinam increderea in ei, care e foarte fragila la varsta copilariei.
Nu ii laudati constant. Poate parea ciudat, dar atunci cand un lucru e spus de atatea ori, isi pierde farmecul. Daca iti spune cineva in fiecare zi cat de talentat si destept esti, nu va mai fi atat de special cand ti-o spune pentru cea de-a suta oara. Nu vei mai depune eforturi pentru a demonstra cat de grozav esti, pentru ca deja stii asta. Daca, spre exemplu, copilul dumneavoastra face un desen, nu ii spuneti ca e cel mai bun pictor/ desenator din lume. Nu il ajuta cu nimic. Increderea in sine va fi sporita temporar. In schimb, laudati ceva specific si fiti obiectivi. Ca idee, aratati-i ca apreciati progresul pe care l-a facut, ca deseneaza/picteaza mai bine in ultima vreme, spuneti-i ca va place paleta de culori pe care a ales-o si ca vreti sa puneti desenul acela undeva la vedere ca sa il vada toata familia sau musafirii.
Nu spuneti niciodata „Las-o balta!”. Aceasta expresie creeaza impresia ca ce ii supara pe copii nu e atat de important si ca se poate trece foarte usor peste problemele lor, pentru ca sunt copilaresti. Aratati, in schimb, ca sunteti empatici si intelegi prin ceea ce trece. Luati la cunostinta starile prin care trece si spuneti-i acest lucru: „Inteleg cum te simti”, „Cred ca e frustrant pentru tine”, „Ce crezi ca te-ar putea ajuta?” sau „Hai sa vorbim despre ceea ce te supara. Poate reusim sa eliminam tristetea”. Tineti minte un lucru: daca maturati praful sub covor, asta nu inseamna ca s-a facut cu adevarat curat in casa.
Nu va dati batut niciodata. Copiii nu trebuie sa isi vada parintii, mentorii, persoanele pe care le admira ca renunta. Pesimismul se invata la fel de usor ca optimismul. Atitudinea voastra este contagioasa, asa ca aveti grija ce „microb” comportamental transmiteti mai departe copiilor.
Nu spuneti „Viata nu e (mereu) cinstita!”. Ajungem sa credem asta la un moment dat in viata, dar nu cred ca e cazul sa le spunem asta copiilor nostri, mai ales la o varsta frageda. Lasati-i sa va auda spunand ceva de genul „Mi-e atat de greu acum, dar gasesc eu o metoda sa rezolv asta”. De fiecare data cand intampina greutati, trebuie sa se intrebe ce pot face sa depaseasca acest moment (fara sa il ignore).
