Multiplele accente ale limbii engleze – Estuary English

Estuary English este un nume nou, dar nu si un fenomen nou – termenul a aparut undeva prin 1984, caracterizat ca fiind un mix intre pronuntia neregionala si cea sud-estica. Sa ne imaginam ca accentele despre care am vorbit pana acum ar fi pe o axa – la extrema stanga avem Cockney, iar la extrema dreapta Received Pronunciation; Estuary English s-ar afla undeva intre cele doua accente. Majoritatea vorbitorilor de Estuary English se gasesc la tarmul raului Tamisa si al estuarului sau, dar se pare ca este cel mai influent accent al Angliei de sud-est.

Un exemplu de vorbitor de Estuary English ar fi actorul de comedie Russell Brand:

Nu e foarte usor sa identificam un accent de tip estuary, dar lingvistii considera ca acesta se distinge printr-o serie de caracteristici:

T-ul glotal. In expresii de genul „lot of”, sunetul /t/ nu se aude; se face o pauza intre cuvinte si cuvantul se citeste „lo’ of”. Acesta mai poate aparea si in cuvinte precum „butter”, „better”, „waited” si multe altele.
Vocalizarea lui L. Sunetul /l/ va fi inlocuit cu o vocala sau o semivocala („bell” se aude bew).
R Intrusiv. Aceasta caracteristica se poate observa si in accentul australian – se aude sunetul „r” acolo unde el nu exista („I saw a film” se aude „I sawr a film”). Scopul este acela de a evita hiatul si se poate regasi si in cate un singur cuvant, nu neaparat in doua alaturate. Un exemplu in acest caz ar fi „drawing”, care ajunge sa se citeasca „drawring”.
Renuntarea la H la inceputul cuvintelor. Astfel, hate se aude ca ‘ate, iar sunetul /h/ este inlocuit cu o pauza lunga (glotala).
G-ul nu se mai pronunta la finalul cuvantului, exemplu cel mai bun ar fi verbele la gerunziu precum swimming, care se aude swimmin’.
Grupul „th” care se citeste „f” daca este la inceputul cuvantului: think -> fink, respectiv „v”, daca se afla la mijlocul sau: other -> ovver.

Daca vreti sa ascultati si alte exemple de Estuary English, va puteti indrepta atentia catre interviuri de-ale lui Ricky Gervais, Russell Brand sau Gordon Ramsay. Puteti privi acest accent ca pe o varianta moderna la Received Pronunciation (RP). Nu va fi floare la ureche sa distingeti toate aceste accente, totul tinand de ureche muzicala si documentare. Ce trebuie sa retinem e ca nu trebuie sa ne limitam la simpul „accent englezesc/britanic” si ca exista foarte multe dialecte care trebuie si merita sa fie explorate.