Dar din dar (nu) se face
Ne apropiem cu pasi repezi de sfarsitul anului scolar si copiii trag tare sa isi incheie situatiile scolare intr-un mod cat mai onorabil. O medie mare inseamna, de obicei, mai multe eforturi din partea copiilor si, ulterior, si din partea parintilor. Am vorbit mai de mult despre motivatia intrinseca (nevoia de a fi mai bun, de a invata mai multe sau orice pentru sufletul curiosului), respectiv cea extrinseca (recompensare prin diverse lucruri materiale).
Spre final de an scolar, ne dorim sa se termine totul cat mai repede, dar nu vrem sa stim ca ne-am batut capul degeaba atatea luni fara sa primim ceva in schimb. Cel mai recent aparut telefon, un nou laptop sau o tableta de ultima generatie ne-ar incanta sufletul dupa o medie de 10. Ideea e ca nu asta e mesajul pe care ar trebui sa il transmita munca. Nu muncim (mereu) pentru a obtine ceva material. De acord, e bine cand munca ne este rasplatita cu ceva ce ne doream de mult, dar e si mai bine cand muncim pentru ca vrem. Nimic nu se compara cu dorinta unei persoane de a progresa. Lucrurile materiale pot fi scoase din uz, se pot strica, pot disparea sau pot fi vesnic inlocuite cu ceva mai nou si mai performant dupa care tanjim si pe care le obtinem fix cand apare ceva nou.
Un lucru pe care trebuie sa il tinem minte este ca nu invatam pentru daruri, nu invatam de dragul parintilor, ci invatam sa fim mai buni, mai intelepti si mai informati. Si sa invatam astfel incat sa obtinem un loc de munca foarte bun care sa ne permita sa ne achizitionam propriile daruri si recompense! Sa fie independenta, zic!
