Connected speech („lipirea” cuvintelor in discursul oral)

Ieri am lansat o provocare pe pagina noastra de Facebook, insa pana la aceasta ora nu s-au aratat curajosi care sa ne decodeze textul dat. Suna ceva de genul asta:

Patient: Doctor, Doctor, I’ve got two theik, a near rake, sore rise, bruise darms a stummer cake and I far tall the time.

Doctor: I see, perhaps you’d like to way tin the corridor?

Cand o auziti si nu o cititi, va puteti gandi ca aceasta este o conversatie normala intre un pacient si un doctor, pentru ca intelegeti ceea ce se spune. Daca, in schimb, ati avea textul acesta in fata, s-ar putea sa va ganditi putin inainte sa il cititi cu voce tare.

Atunci cand vorbim cu naturalete, nu citim un cuvant, ne oprim si apoi citim urmatorul cuvant din propozitie. Acest fel de discurs se numeste „connected speech”, in cadrul caruia cuvintele par lipite intre ele. In discursurile fluente exista un ritm anume si cuvintele par sa fie unite, nu separate de spatii. Ca si exercitiu, incercati sa numarati cuvintele dintr-o transmisiune de la radio. Ideea este sa se vorbeasca intr-o limba pe care nu o cunoastesti. Veti observa cat de greu o sa va fie, pentru ca nu stiti cand se termina un cuvant si cand incepe altul.

Ifwordswereprintedwithoutspacesbetweenthemtheywouldbeprettytoughtoread.

Dupa cum puteti observa din exemplul de mai sus, poate fi putin dificil sa va dati seama intre ce cuvinte e nevoie de pauza. Asa se aude mesajul, cat timp discursul este unul fluent. Daca sunteti atenti la intonatie, puteti identifica pauzele, dar pentru o ureche „neantrenata”, acest lucru poate fi o sarcina grea.

In connected speech, vorbitorul poate elimina anumite sunete. Spre exemplu, sunetul /t/ dispare intre cuvintele „want” si „to”, auzindu-se „wanna”. Sunt unele titluri de melodii unde s-a renuntat la scrierea traditionala pentru „want to” si folosesc „wanna”, majoritatea fiind in engleza americana. Elevii au impresia ca americanii vorbesc repede, dar nu e asa. Au o naturalete in vorbire, leaga cuvintele si schimba anumite sunete din cuvinte. Acest fel de discurs ne ajuta sa comunicam eficient (sa spuna cat mai multe in cel mai putin timp) si sa ne folosim de ritmul si fluxul cuvintelor.

Intelegerea regulilor din connected speech nu numai ca va ajuta sa vorbiti mai bine, dar va ajuta sa si intelegeti vorbitorii nativi ai limbii engleze. Cand un cuvant se termina intr-o consoana si este urmat de un alt cuvant care incepe cu o vocala, vorbitorul ”impinge”sunetul cu consoana inainte si i-l alatura celui cu vocala.

Exemple:

Stop it -> Sto pit

I want a dog  ->I wan ta dog

Cand un cuvant se termina intr-o consoana, iar urmatorul incepe cu o consoana (sau un sunet asemanator, cum ar fi k/c), acel sunet (consoana) se pronunta o singura data, in mod prelungit. Ideea este sa nu se repete acea consoana.

Cateva exemple:

Lost time -> lostime

Big game -> bigame

Good dog -> goodog

Folosind aceste reguli, impreuna cu muzicalitatea si ritmul discursului, veti putea fi inteles mult mai usor de vorbitorii nativi ai limbii.

Asadar, discutia dintre doctor si pacient este urmatoarea:

Patient: Doctor, Doctor, I’ve got toothache, an earache, sore eyes, bruised arms a stomach ache and I fart all the time.
Doctor: I see, perhaps you’d like to wait in the corridor?