Cand un adolescent este suparat, isi va exprima acest sentiment destul de clar si va putea spune ce anume il deranjeaza. Un copil mai mic de 3-4 ani nu intelege starile prin care trece si nu stie cum sa-si dozeze supararea. Pericolul apare atunci cand incearca sa isi exprime supararea. Vor tipa, vor tranti cu jucariile si vor plange.
Orice problema se poate rezolva discutand-o, fiecare avand ocazia sa isi exprime punctul de vedere. Dati-le ocazia sa vorbeasca fara sa fie intrerupti si incercati sa gasiti o solutie impreuna, iar daca nu doreste sa vorbeasca, nu insistati. Dati-le de inteles ca sunteti alaturi de ei in aceasta perioada si ca, de asemenea, le respectati decizia de a nu discuta despre asta.
Fiti la curent cu tot ce se intampla in viata copiilor dumneavoastra. Poate sunt unele lucruri pe care nu vi le spun pentru ca nu le considera atat de importante. Pastrati legatura cu profesorii copiilor dumneavoastra si rugati-i sa va tina la curent cu tot ce se intampla la ore si in afara lor. Aflati daca au probleme cu alti copii si implicati-va pentru a preveni eventualele dezastre.
Laudati-va copiii atunci cand fac ceva bun. Pe cat de important este sa fiti stricti cu ei cand au un comportament urat, pe atat de esential este sa le spuneti cand au facut ceva bine. Daca au fost calmi atunci cand v-ati fi asteptat sa rabufneasca, rasplatiti-le acest comportament si spuneti-le ca sunteti mandri de ei. Am mai mentionat acest lucru, dar trebuie sa dati un exemplu pozitiv. Trebuie sa vada ca va descurcati in situatiile dificile si ca le faceti fata cu brio. Vor ajunge sa se intrebe „Ce ar face mama / tata in aceasta situatie?” si ar fi ideal sa isi raspunda „Si-ar pastra calmul.”