„Ai grija!”/ „Fii atent!” sau alte lucruri pe care nu ar trebui sa le mai spuneti

Cred ca fiecare adult a spus aceste replici unui copil la un moment dat. A ajuns sa fie un reflex pe care il spunem din grija pentru cei mici inainte de a face orice: inainte de a merge la scoala, la bunici, la magazin, la joaca…sau cam oriunde. Nu sim sigur daca „ai grija” este un fenomen nou sau e ceva care se spune de putin timp. In orice caz, efectul acestui „ai grija” este de a transmite o stare de anxietate a parintelui. In niciun caz nu va fi copilul ceva mai atent doar pentru ca i-ati spus, iar acest indemn nu ii va schimba comportamentul din acel moment.

In loc sa le spuneti sa fie atenti, lasati-i sa aiba experiente proprii, sa vada ce este o provocare si cum functioneaza consecintele naturale. A fi educat prin avertizari nu are cine stie ce efect in ceea ce priveste educatia. O voce a mamei sau a tatalui care sopteste „Nu face asta!” nu e deloc productiva. Poate evita pericolul o data sau de doua ori, dar va ajunge sa o urasca pentru ca la un moment dat va vrea sa incerce ceva nou. Nu va putea invata nimic din cauza asta. Lasati-l sa greseasca o data si a doua oara nu va mai face asta si urmatoarea data. Tot ce va face va fi pe riscul sau. Rolul parintelui este sa il indrume pe copil, sa ii arate ce e bine si ce e rau si sa il invete cum sa discerne raul de bine. Cu toate acestea, experienta personala cu raul si binele e necesara dezvoltarii personale.

In schimb, fiti clari si concisi. Spuneti-i lucruri de genul „Uite, capul tau e foarte aproape de masa!”. Dati-i sugestii”Tine-te de bara cand urci pe scari ca sa ai mai multa stabilitate!”, „Tine minte ca ieri ai cazut de pe acest scaun si te-ai lovit de acel colt de masa. Stai pe cel de langa, nu e atat de subred.” Oferiti ajutor atunci cand exista un risc: „Uite, stiu ca iti place acest catelus, dar o sa te tin de mana si il vom mangaia impreuna, pentru ca nu il cunoastem.”