Rasul = fericire. Sa fim fericiti!
Acum ceva ani o profesoara de sport a facut o activitate foarte interesanta. Pentru a iesi din rutina de incalzire a muschilor, a pus toata clasa sa rada. Evident, copiilor li s-a parut ciudat sa rada fara niciun fel de motiv. Asadar, doamna profesoara a pus doi baieti fata in fata si le-a zis sa isi inchipuie cum vor arata ei la 90 de ani, fara dinti, cu parul alb si pielea cu pete. Imaginatia a fost de partea copiilor si ce a urmat au fost hohote de ras care nu au putut fi oprite cu una, cu doua.
Se spune ca rasul e cel mai bun medicament. Unii sustin ca este precum alergatul pe dinauntru. Oricum ar fi, rasul este benefic starii noastre de sanatate. Atunci cand radem, se elibereaza un hormon numit serotonina (supranumit si „hormonul fericirii”). Rasul face bine si imunitatii noastre, de aceea persoanele care sunt mereu binedispuse si rad des se imbolnavesc cel mai rar. De asemenea, rasul elimina stresul si organismul se simte mai bine si e mai putin stresat. Daca radem in cadrul unui grup de oameni, ne vom simti mai apropiati de ei si parca putem sa comunicam mai usor cu persoane alaturi de care radem si ne simtim confortabil.
Cand o persoana rade, cei din jur vor sa stie imediat de ce rade respectivul. Rasul aduce curiosi care intreaba „De ce razi?”. Multi nu continua, dar vor sa spuna „Vreau sa rad si eu!”. Asadar, rasul este ceva contagios. La un moment dat, poti incepe sa razi de felul in care rade o persoana, fara sa stii de fapt motivul pentru care el sau ea rade.
Iata un exemplu:
Rasul e un limbaj international care nu are nevoie de subtitrari. Cand va vine sa radeti, radeti din tot sufletul. Nu puteti amana bucuria.
