Prietenii imaginari
In jurul varstei de 3 sau 4 ani este normal pentru un copil sa aiba un prieten imaginar. In mintea sa, acest prieten este un copil, un animal sau un personaj magic. Pe masura ce inainteaza in varsta, prietenii lor imaginari se pot schimba.
Motivul pentru care copiii isi fac prieteni imaginari nu este singuratatea. Dimpotriva, acesti copii au o imaginatie foarte bogata si avand un prieten imaginar si-o mentin vie, chiar daca ei nu realizeaza acest lucru. Pe masura ce copilul creste si merge la scoala, el intra in contact cu viata reala si prietenul imaginar dispare usor.
In trecut, a avea un prieten imaginar era privit ca pe ceva nesanatos si nenatural iar parintii credeau ca cei mici vor avea probleme in a face diferenta dintre real si imaginar. Majoritatea prescolarilor au prieteni imaginari, dar nu este ceva iesit din comun ca acestia sa existe in viata copiilor chiar si la varsta de 9 ani.
De ce isi fac copiii prieteni imaginari?
- Pentru a avea cu cine sa se joace sau sa vorbeasca atunci cand nu sunt cu prietenii, fratii sau parintii lor.
- Vor avea o viata a lor de care adultii din jurul lor nu stiu.
- Vor deprinde abilitati de comunicare si socializare inainte de a se imbarca in lumea reala.
- Pot inventa diverse jocuri cu prietenii lor imaginari pe care pot sa le puna in aplicare atunci cand se vor juca cu prietenii pe care si-i vor face la scoala.
- Atunci cand copilul se simte stresat, se poate descarca la prietenul lor imaginar, avand impresia ca el este singurul care il intelege.
Prieten imaginar inseamana mai intai de toate… multa imaginatie.
Prietenii imaginari reprezinta un pericol?
Prietenii imaginari sunt mai degraba o parte normala din dezvoltarea copilului decat ar fi o problema. Ii ajuta pe cei mici sa faca fata momentelor grele. Uneori, un prieten imaginar ii poate ajuta pe parinti sa sesizeze ce problema are copilul. Spre exemplu, daca prietenul sau imaginar are fobie de intuneric, e foarte posibil ca celui mic sa ii fie de fapt frica si are nevoie de cineva care sa ii inteleaga teama si sa treca de ea impreuna cu cineva. Daca prietenul este indisciplinat si razlet, inseamna ca problema copilului ar fi prea multe reguli si constrangeri din partea parintilor.
Copiii isi pot folosi prietenii imaginari pentru a evita sa faca un lucru pe care ii obliga parintii sa il faca. O situatie ar fi urmatoarea: copilul nu vrea sa mearga la culcare pentru ca prietenul sau imaginar nu vrea. Ii puteti explica: „Poate ca el nu trebuie sa se culce, dar eu sunt mama ta/ tatal tau si iti spun ca e timpul pentru culcare. Prietenul tau poate veni sau nu.”
Daca cel mic face o prostie, exista sanse sa dea vina pe prietenul sau imaginar. Nu trebuie sa ii spuneti ca acesta nu exista (exista sanse sa realizeze si ei asta, dar nu vor sa isi recunoasca asta). Mai bine spuneti „impreuna ati facut asta/ ati complotat”.
Asadar, existenta unui prieten imaginar nu trebuie sa va ingrijoreze. Este o modalitate prin care copiii isi exprima creativitatea si nevoia de comunicare cu cineva care nu ii cearta sau nu ii judeca.
Dacă prietenul imaginar trăiește vremuri foarte bune – e popular, încrezător, apreciat, copilul însuși s-ar putea simți exact invers.
