Şi au trecut şi examenele KET, PET, FCE

Iată că a trecut şi ziua de 27 mai, pe care mulţi din cursanţii noştri sigur o aveau marcată în calendar drept Examen KET, PET sau FCE. Ca profesori, am început numărătoarea inversă de îndată ce am scăpat de primul val de emoţii de pe 2 aprilie când au avut loc examenele YLE.

Am continuat pregătirea intens, mai cu văicăreli „Miss, mai avem multe fişe?” (întemeiate, ce-i drept, căci ştim cu ce program încărcat, plus avalanşă de teme, se confruntă copiii), mai cu rugăminţi „Miss, chiar trebuie să-mi daţi şi fişa aceasta? *numără paginile* Păstraţi-o dumneavoastră, vă rog, chiar nu trebuie. Am acasă un teanc pe birou…”, după posibilităţi.

Le-am reamintit copiilor că “Mai sunt trei săptămâni”, “Mai două”, “Încă una şi-am scăpat” şi-am mai strecurat câte-un Speaking în clasă pentru a ne familiariza pe deplin cu structura probei orale şi-a exersa până ne simţim siguri pe noi.

Hmm, profesorii ăştia pot fi nişte creaturi tare şirete, bag seamă, însă pun interesul elevilor pe primul loc, aşa că sperăm să le fie iertată încăpăţânarea când vine vorba de aplicarea faimoasei expresii Practice makes perfect. Căci numai prin exerciţiu şi repetiţii putem să ne şlefuim abilităţile deja existente şi să adăugăm la cunoştinţele însuşite până în prezent.

Dar să nu ne lungim la vorbă cum ne place nouă, ci să dăm pe repede-nainte până sâmbătă dimineaţa când gata, ce fusese învăţat era bun învăţat, iar de-acum nu ne rămânea decât să încercăm să stăm cât mai calmi şi să ne-aşteptăm rândul pentru a intra la examen.

„Uşor de zis, greu de făcut” vă simt tentaţi să spuneţi, însă iată că ne stau fotografiile mărturie că am reuşit să ne relaxăm. Cu o glumă de la o Miss, un sfat de la alta, un joc pe telefon, o conversaţie şoptită cu un prieten, a trecut repede timpul între probe.

Ba chiar şi cu un spinner anti-stres, că doar aici era treabă serioasă!

Cert e că pe la prânz toată lumea a plecat epuizată (lucru mare, emoţiile, te sleiesc de puteri, şi-apoi nu-i lucru uşor să te concentrezi intens atâtea ore), însă fericită („Hai c-am făcut-o şi pe-asta şi parcă n-a fost aşa rău. Ba chiar, dacă stau bine să mă gândesc, a fost destul de uşor”) şi încrezătoare că vor sosi nişte rezultate bune peste câteva săptămâni.

Suntem mândre de voi, copii, şi abia aşteptăm să fiţi răsplătiţi pe măsura efortului depus.

Gata cu fişele, gata cu repetiţiile, de-acum respirăm. Bine, ar mai fi un ultimul efort la care vă mai îndemnăm, pentru testele finale. Dar apoi chiar vom respira uşuraţi!