Nu mai tipati!

Tipatul nu educa si nu va face pe nimeni sa il respecte pe cel care tipa. O persoana, respectiv un parinte care tipa va primi atentie, dar nu isi arata neaparat cea mai buna varianta a autoritatii sale. E la fel ca in jungla sau la zoo: cel mai galagios animal va primi atentia vizitatorilor, dar nimeni nu ii va cadea la picioare. Daca urlati la copiii dumneavoastra (si nu numai), ii invatati sa ignore orice fel de autoritate pana cand se va tipa. Traiti intr-o comunitate, o familie; nu e o baza militara unde cineva e comandantul si altcineva soldatul. Va varsati nervii pe niste copiii care au nevoie de intelegere si afectiune, nu de frustrari si furie.

Nu va repetati. Daca ati zis o data ca trebuie sa isi termine mancarea din farfurie, pai terminata sa fie! Daca nu fac acest lucru, aplicati pedeapsa si nu repetati ca trebuie sa faca un anumit lucru decat dupa ce au fost pedepsiti. Astfel, isi vor aduce aminte ce s-a intamplat prima data cand nu v-au ascultat si se vor gandi de doua ori inainte de a mai face acel lucru din nou. Pastrati-va calmul si nu ridicati tonul. Nu va asteptati sa va asculte din prima. Pastrati-va calmul si rabdarea.

yelling-father

Fiti constanti. E mai bine sa fiti un parinte in ofensiva, decat unul in defensiva. Spuneti-le mereu ce au de facut si stabiliti consecinte daca acel lucru nu este facut. Decat sa le dati comenzi si ei sa nu le respecte si sa nu existe consecinte, mai bine renuntati cu totul la comenzi. Evident, nu va trebui sa tipati. Fiti increzatori si fermi cand spuneti ceva, dar nu va pierdeti cu firea si nu tipati. Orice fel de autoritate se va duce astfel pe apa sambetei.

Parents_Screaming

Oferiti-va un time out. Daca simtiti ca va creste tensiunea sau ca va fierbe sangele atunci cand vedeti paturi nefacute si jucarii aruncate prin toata camera, mergeti in camera dumneavoastra pentru cateva minute. Lucrurile spuse la nervi sunt dure si ii pot afecta pe cei la care s-a ridicat tonul. Nu e normal sa spuna vreodata copiii: „Asa face mami/tati cand e suparat/a”. In loc sa va vada izbucnirile pentru niste lucruri marunte, faceti-le tututror o favoare si calmati-va pentru cateva minute.

Spuneti-i cuiva ca vreti sa va schimbati obiceiul de a tipa. Fie ca e prietenul cel mai bun, sotul, sotia, mama sau tata, cineva ar trebui sa stie de micile iesiri cu ridicatul tonului la copii. Povestiti-i cand are loc un astfel de eveniment si vorbiti cu el sau ea despre ce anume v-a enervat atat de tare incat sa tipati la cei mici. Veti vedea ca analizat la rece, motivul tipetelor dumneavoastra nu e cine stie ce. Puteti sa va rugati sotul sau sotia sa aleaga un cuvant cheie pe care sa il spuna atunci cand incepeti sa tipati la copii. Veti sti de ce il spune si veti putea pune frana tipetelor. Va va aduce cu picioarele pe pamant pentru a lua decizii mai „linistite” cand e vorba de autoritate in fata copiilor. Important e sa vreti.