„De ce?” striga glasuri de copii

Intrebarea „De ce?” are puterea de a ne bucura si frustra in acelasi timp. Ne bucuram cand vedem ca cei mici sunt curiosi cu privire la lumea din jurul lor. Partea mai trista e ca nu avem intotdeauna raspunsul pentru intrebarea aceasta. Copiii au impresia ca adultii stiu totul despre orice. Adevarul cinstit este ca nici noi nu stim de ce cerul e albastrul, iarba verde sau de ce exista Mos Craciun si nu Mos Paste.

Pare foarte amuzant pentru ei atunci cand le explicam ceva clar si raspicat si auzim o serie de „De ce?”-uri pe acelasi ton repetitiv. Ideea este ca atunci cand intreaba de ce un lucru e intr-un anume fel, noi nu intelegem ca intrebarea lor e pe acelasi inteles cu intrebarea „De ce?” pe care o cunosc adultii. In situatia in care copilul ajunge la intrebarea nemuritoare „De ce e cerul albastru?”, incercati sa nu ii dati un raspuns direct, ci sa ii spuneti o mica poveste. Incercati sa ii spuneti ca cerul e albastru numai atunci cand este insorit, iar atunci cand urmeaza o ploaie este gri si sunt foarte multi nori. Noaptea cerul este foarte, foarte inchis la culoare, iar seara, la apus poate sa aiba culori precum roz sau portocaliu. De asemenea, explicati-i de multele lucruri pe care le poate vedea pe cer, precum luna, soarele si stelele.

Atunci cand copiii sunt foarte mici si plang ca isi doresc mancare sau somn, nu uitati ca ei va vor si pe dumneavoastra alaturi. Acelasi lucru se intampla si cand scolarii intreaba de ce un lucru e asa si nu altfel. Insista pentru ca sunt interesati de raspuns si vor sa va aiba alaturi explicandu-le cat mai mult si cat mai multe.

La scoala e foarte important sa adreseze aceasta intrebare, pentru a li se face clara orice nelamurire pe care o pot avea. Profesorul sau invatatorul va fi incantat de participarea sa la discutie si va fi binevoitor sa clarifice misterele materiei pe care o preda.

Pe de alta parte, atat profesorii cat si parintii trebuie sa fie in garda pentru acele „De ce?”-uri care nu fac decat sa traga de timp si sa il faca pe interlocutorul sau sa uite de ceea ce voia sa spuna.