Engleza americană vs engleza britanică: diferențe de pronunție, ortografie, vocabular și gramatică

6 steaguri ale SUA si Regatului unit arborate alternativ pe fundalul coroanelor unor copaci — Aceeași limbă, dar totuși diferită. Dicționarele de engleză din întreaga lume prezintă pronunția și grafia cuvintelor atât în engleza americană, cât și în cea britanică pentru a surprinde diferențele dintre cele două.

Ți s-a întâmplat să scrii cuvinte în engleză pe care Word-ul să le corecteze, deși tu știi sigur că… sunt corecte? Mie adesea. Pentru că versiunea default taxează cuvintele cu ortografiere conform limbii engleze britanice, în favoarea englezei americane. Și asta – numește-o mândrie locală, de european, dacă vrei! – poate fi destul de iritant. Iar dacă ești nesigur pe engleza ta, poate chiar să te zăpăcească de tot. Citește mai jos care sunt diferențele dintre cele două variante ale limbii engleze – cea americană și cea britanică, iar la sfârșitul articolului, cum să scapi de cenzura Word 🙂

Diferențele principale între engleza americană și cea britanică

Limba engleză a fost adusă pe continentul american în secolul XVII, de către coloniști. Ulterior, atât engleza vorbită în Marea Britanie, cât și cea din America au evoluat (ca orice limbă, care își schimbă ușor forma în timp), însă puțin diferit. Diferențele vizează mai multe aspecte: de la intonație (care diferă în funcție de zonă oricum, atât în interiorul Regatului Unit, cât și de la stat la stat, în SUA) până la vocabular (au apărut termeni diferiți care denumesc același obiect) sau gramatică (pe care americanii tind să o simplifice). Cam așa, ca limba română și.. Cea română vorbită în Republica Moldova. Aceeași limbă, dar totuși diferită. În zilele noastre, dicționarele de engleză din întreaga lume prezintă pronunția și grafia cuvintelor atât în engleza americană, cât și în cea britanică (inclusiv dacă au fix aceeași formă). Hai să trecem în revistă cele mai importante diferențe:

Diferențe de pronunție

Cea mai evidentă diferență de pronunție se referă la sunetul R. În engleza britanică, dacă -r vine după o vocală lungă, ca în cuvintele CAR, PARSLEY, LARGE, etc., pur și simplu nu se aude. Se aude caaa, paaasli, laaagi. Acesta este elementul principal care face ca engleza britanică să pară prețioasă, posh și de asemenea mai greu de vorbit și de înțeles. În engleza americană, sunetul R se aude. Poți asculta niște exemple aici.

O altă diferență se referă la pronunția, în anumite cuvinte, a literei I, ca i sau ai.

Director (directă) – British English

Director (dairectă) – American English

Advertisment (edvăătismănt) – British English

Advertisement (edvărtaismănt) – American English

Pronunția literei T este și ea diferită. În engleza britanică, T se pronunță clar întotdeauna, indiferent de poziția pe care o are într-un cuvânt. În engleza americană, în schimb, dacă apare la sfârșitul cuvântului uneori nu se mai aude (What, cut). Iar dacă este la mijloc, se poate transforma într-un ușor D, ca în water (uadă).

În ce privește litera A, în cuvintele scurte precum class, bath, grass, can’t (în care a se află între consoane) britanicii o pronunță ca un A curat, dar lung (claas, baath, graas, caant), iar americanii ca ea (cleas, beath, greas, cheant).

steagurile SUA si al Regatului unit al Marii Britanii impreuna cu pronuntia diferita a cuvantului Harry in cele doua dialecte.

Chiar și numele controversatului prinț al Marii Britanii, Harry se pronunță ușor diferit în engleza americană față de cea britanică. La americani, aduce mai mult cu termenul hairy – păros 🙂

Diferențe de ortografiere

Aproape toate cuvintele care în engleza britanică se termină sau conțin -our, în engleza americană se ortografiază cu -or:

Colour (Br. Engl.) – Color (Am. Engl.)

Flavour – Flavor

Favourite – favorite

Neighbour – neighbor

Verbele care în engleza britanică se termină în -ise sau -yse, în dialectul american terminațiile devin -ize sau -yze:

Analyse – analyze

Organise – organize

Apologise – Apologize

Terminația -ce din engleza britanică devine -se în engleza americană:

Licence (Br. Engl.) – License (Am. Engl.)

Defence – Defense

Offence – offense

Engleza britanică a păstrat ortografierea cuvintelor împrumutate din alte limbi, mai ales limba franceză. În engleza americană, scrierea cuvintelor a fost adaptată astfel încât să se potrivească pronunției:

Manoeuvre (Br. Engl.) – maneuver (American Engl.)

Dialogue – dialog

Catalogue – catalog

Centre – Center

Paediatric – Pediatric

Și nu în ultimul rând, în Marea Britanie s-a păstrat dublarea literei L în anumite cuvinte (unde L vine după o vocală):

Travel – travelled – traveller

Cancel – cancelled

Jewel – jewellery

Iar în America au constatat că e prea troublesome, adică dublarea aceasta le dă bătăi de cap degeaba, așa că au renunțat la ea: traveled, traveler, canceled, jewelry.

Diferențe de vocabular

Unele noțiuni pur și simplu sunt denumite total diferit în cele 2 variante ale limbii engleze. Iată-le pe cele mai cunoscute de care te-ai putea lovi:

Film (Br. Engl.) – Movie (Am. Engl.)

Elevator – lift

Lorry – truck

Rubbish – Garbage

Queue – Line

Chips – French Fries (cartofi prăjiți)

Crisps – chips (chipsuri de cartofi)

Biscuit – cookie

Petrol station – gas station

Roundabout – Traffic Circle (sens giratoriu)

Sidewalk – Pavement (trotuar)

Chemist’s – Pharmacy

Jumper – Sweater

Trousers – Pants

University – College

Diferențe la nivel gramatical

În engleza britanică, substantivele colective (familie, echipă, poliția) pot fi folosite cu un verb acordat la singular SAU la plural: The family is going on holiday / The family are having dinner. După cum este simțit substantivul, ca referindu-se la un grup văzut ca un întreg sau ca format din mai mulți indivizi. În engleza americană, substantivele colective se acordă cu verbul doar la singular: The police is coming.

Atunci când se referă la date, englezii din UK spun: My birthday is on the 30th of December, pe când americanii zic: My birthday is December 30th. Practic se elimină utilizarea articolului of.

O altă diferență notabilă în materie de gramatică, ce îi încurcă mult pe elevii care studiază engleza este cea dintre utilizarea Present Perfect și Past Simple. În engleza britanică, întotdeauna se folosește Present Perfect atunci când avem cuvintele marker just, ever, never, already, yet: It is the best film I have ever seen. I have already eaten.

În engleza americană însă, se poate folosi Past simple: It is the best film i ever saw! I already ate.

Șiii, nu în ultimul rând, anumite forme de trecut ale verbelor diferă între cele 2 limbi. Mă refer la verbe care în engleza britanică se termină în -t, pentru a fi conforme cu pronunția, pe când în engleza americană, după regula verbelor regulate, cu -ed:

Dream – dreamt (Br. Engl) – dreamed (Am. Engl)

Burn – burnt (Br. Engl.) – burned (Am. Engl)

Ar mai fi modul diferit de exprimare a preferințelor și hobby-urilor în cele două limbi. În engleza britanică, după I like / I love / I hate / I enjoy, etc urmează musai o formă de gerunziu: I like swimming / I love dancing / I dislike cooking.

Pe când în engleza americană, e preferată o formă de infinitiv: I like to read. You enjoy to stay at home with your kids.

Ca să fii privit ca un bun cunoscător al limbii engleze, te sfătuiesc să urmezi regulile limbii engleze britanice.

harta lumii pe care sunt colorate cu verde tarile in care se vorbeste engleza

Pe harta lumii, poți vedea care sunt țările unde se vorbește limba engleză, fie ca prima limbă și limbă oficială totodată, fie doar ca limbă oficială.

Alte varietăți de limba engleză care se vorbesc în întreaga lume

Pe lângă engleza britanică și cea americană, mai există dialecte foarte răspândite și chiar mai diferite, mai ales ca pronunție, de limba originală. Acestea sunt: engleza canadiană, engleza australiană, cea din Noua Zeelandă, plus faimoasa engleză indiană sau din Africa de Sud. dar cum spuneam și mai devreme, chiar și în interiorul UK sau SUA există variațiuni și sound-uri complet diferite – dacă vrei să te distrezi puțin, uite un filmuleț cu ele exemplificate aici.

Păi și noi ce învățăm?

Noi, cei care nu suntem născuți într-o țară ce are ca limbă oficială engleza, o învățăm pentru a putea comunica bine cu restul lumii. E important să fim cu toții fluenți în engleză, pentru că asta ne deschide (sau măcar nu ne trântește în nas) multe uși și oportunități, atât în carieră cât și în viața personală. Poți învăța sau îți poți îmbunătăți nivelul de engleză mergând la un centru de limbi străine, unde poți alege cursul potrivit categoriei tale de vârstă, copil, adolescent sau adult, dar și nivelului tău: începător, intermediar, avansat.

Limba engleză standard este considerată cea literară, inspirată de dialectul britanic. Însă arareori studenții din toată lumea îl învață fix și exact pe acela, cu pronunție cu tot, din mai multe motive. Principalul este influența filmelor, serialelor, video-urilor de pe internet care sunt făcute în minoritate de britanici. Vorbim așadar despre o limbă engleză internațională învățată la școală care are următoarele obiective:

Să fie corectă gramatical (gramatica britanică e considerată standard)
Să fie foarte clar pronunțată, cu o cât mai mare lipsă a accentului de orice fel (engleza britanică e de altfel greu de înțeles pentru locuitorii din celelalte țări. Dacă ești nivel A2–B1, probabil sunt șanse mai mari să înțelegi ce spune un polonez care stăpânește engleza decât un britanic care vorbește rapid și cu glume specifice).

Cât despre Microsoft Word, chiar dacă la un moment dat selectezi UK English, ei bine, el tinde să revină singur la engleza americană. Acest articol descrie pas cu pas cum să faci să îl setezi pe engleza britanică, să se mai abțină de la sublinierea cu roșu și de la corectarea lui colour și favourite!